ICCJ. Decizia nr. 5939/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5939/2005
Dosar nr. 575/2005
Şedinţa publică din 13 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 16 iunie 1999 la Judecătoria sectorului 2, reclamanta I. a chemat în judecată pe pârâta SC B.D. SRL (în prezent SC A. SRL pentru a fi obligată la plata sumei de 60.333.268 lei, reprezentând diferenţă chirie teren pe perioada 1996 – 1998).
Reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat contractul de închiriere din 23 ianuarie 2005, prin care a închiriat pârâtei o clădire cu o suprafaţă de 130 mp şi terenul aferent, dar în urma unui control al Curţii de Conturi s-a constatat că SC B.D. SRL a beneficiat de o suprafaţă mai mare decât cea prevăzută în contract, rezultând prejudicierea I. cu 70.383.286 lei, pentru perioada 1993 – 1998.
Prin sentinţa nr. 3821 din 14 iunie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei reţinând că suprafaţa de 543,8 mp apreciată ca fiind utilizată de pârâtă în plus faţă de suprafaţa înscrisă în convenţia părţilor este de fapt folosită în comun de reclamantă şi pârâtă, aceasta reprezentând căi de acces iar actul adiţional privind prelungirea contractului se referă la altă suprafaţă decât cea pentru care se pretinde chiria.
Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul declarat de I., pronunţând Decizia nr. 3199 din 9 noiembrie 2000, reţinând că reclamantul şi-a sprijinit acţiunea pe înscrisuri neopozabile pârâtei fără a dovedi temeinicia pretenţiilor prin completarea probelor, respectiv o verificare comună sau o expertiză.
I. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 3199 din 9 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, care a fost admis prin Decizia nr. 4380 din 8 iulie 2002, Decizia a fost casată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare.
Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, în apel după casarea cu trimitere spre rejudecare s-a format dosarul nr. 1946, în care s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, care a concluzionat că pârâta datorează despăgubiri la nivelul chiriei pentru perioada 15 septembrie 1996 – 15 noiembrie 1998, în cuantum de 4390,74 dolari S.U.A. calculate în conformitate cu art. 6 din contract.
Prin Decizia nr. 51 din 6 noiembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis apelul reclamantei, a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 4390,74 dolari S.U.A. în echivalent lei la cursul B.N.R. din data de 30 a lunii anterioare efectuării plăţii în conformitate cu art. 9 din comerţ reprezentând despăgubiri la nivelul chiriei pe perioada 15 noiembrie 1996 – 15 noiembrie 1998.
Instanţa de apel a reţinut că pârâta a folosit o suprafaţă mai mare de teren decât cea menţionată în convenţia părţilor, aceasta a recunoscut implicit ce suprafaţă a folosit prin semnarea actului adiţional.
Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 51 din 6 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, susţinând în esenţă că în expertiză s-a efectuat un calcul eronat, nu a fost respectat obiectivul stabilit de instanţă, iar actul adiţional încheiat pentru suprafaţa de teren de 353,4 mp nu are nici o legătură cu actul de control întocmit de Curtea de Conturi în care s-a reţinut că pârâta a folosit o suprafaţă de teren mai mare şi produce efecte începând cu data de 17 noiembrie 1998.
Recursul este nefondat.
Instanţa de apel a reţinut concluziile raportului de expertiză contabilă, care a avut în vedere obiectivul stabilit şi anume „ce sumă datorează pârâta cu titlu de despăgubiri la nivelul chiriei pe perioada 15 septembrie 1996 – 15 noiembrie 1998, pentru folosirea suprafeţei de teren de 353,4 mp.
Pârâta a folosit o suprafaţă de teren mai mare decât cea menţionată în contractul de închiriere, astfel cum s-a reţinut şi în actul de control încheiat de Curtea de Conturi. De altfel, prin semnarea actului adiţional la contract pârâta a recunoscut implicit că foloseşte o suprafaţă de teren mai mare cu 353,4 mp decât cea stabilită iniţial.
În concluzie, criticile formulate nu pot fi reţinute, recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 51 din 6 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5938/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5940/2005. Comercial → |
|---|
