ICCJ. Decizia nr. 5945/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5945/2005
Dosar nr. 3651/2005
Şedinţa publică din 13 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2595 din 22 martie 2005 a Judecătoriei Braşov a fost admisă în parte acţiunea contestatoarei SC C.I. SRL, astfel cum a fost formulată şi precizată, având ca obiect opoziţie la executare, în contradictoriu cu intimata B.C.R. SA şi în consecinţă a anulat somaţia de executare, emisă de executorul bancar A.N.L., în dosarul execuţional nr. 1/53/2005, a anulat cererea având ca obiect restituirea sumei de 269.150.750 lei, ca urmare a admiterii excepţiei netimbrării.
De asemenea, au fost respinse restul cererilor formulate pe calea opoziţiei la executare, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea având ca obiect „contestaţie la executare" formulată de aceeaşi contestatoare, în contradictoriu cu aceeaşi intimată şi văzând acelaşi dosar execuţional menţionat mai sus.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut următoarele:
În temeiul unor raporturi juridice, SC L.P. SRL avea obligaţia de plată a unor sume de bani către contestatoarea SC C.I. SRL, astfel că a emis în favoarea acesteia mai multe bilete la ordin printre care şi cele două menţionate în cererea de chemare în judecată.
Pe de altă parte, pentru garantarea plăţii unor mărfuri livrate de SC V.I.E. SRL, contestatoarea a girat biletele la ordin emise de SC L.P. SRL şi a plătit prin ordin de plată, întregul preţ, către SC V.I.E. SRL.
SC V.I.E. SRL a refuzat să restituie contestatoarei biletele la ordin susţinând că au fost scontate în favoarea B.C.R. SA, în scopul garantării unor contracte de credit.
SC V.I.E. SRL a emis în favoarea contestatoarei noi bilete la ordin, pentru aceleaşi sume, a căror încasare a fost refuzată pe motiv de lipsă de disponibil în cont.
Prin încheierea de la 7 ianuarie 2005, în dosarul execuţional al Judecătoriei Braşov, s-a încuviinţat executarea silită prin poprire privind titlurile executorii constând în biletul la ordin emis la data de 23 iulie 2004 cu scadenţă la 21 septembrie 2004, şi biletul la ordin emis la data de 9 iulie 2004 cu scadenţă la 8 septembrie 2004, la cererea creditoarei B.C.R., sucursala Braşov, împotriva debitoarei SC C.I. SRL, având ca obiect recuperarea creanţei şi s-a emis către contestatoare somaţia înregistrată sub nr. 142 în dosarul execuţional nr. 1/2005.
Capătul de cerere privind restituirea sumei de 269.150.750 lei a fost anulat ca netimbrat, iar în ceea ce priveşte contestaţia la executare, instanţa a reţinut că aceasta este inadmisibilă, deoarece debitorul are la îndemână numai opoziţia la executare, cale specială prevăzută de lege, care se face în termen de 5 zile de la primirea somaţiei, care va cuprinde printre altele şi temeiul în care cel somat urmează să îşi execute de bunăvoie obligaţia prevăzută în titlul executoriu, ori, în somaţie, termenul de plată stipulat era „imediat".
Biletul la ordin are un caracter special, astfel că excepţia lipsei raportului fundamental, nu poate fi primită în cadrul opoziţiei la executarea biletului la ordin, iar încheierea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată cu apel şi nu poate fi discutată pe calea opoziţiei la executare.
Împotriva sentinţei nr. 2595 din 22 martie 2005 a Tribunalului Braşov au declarat apel ambele părţi.
Debitoarea a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul anulării somaţiei de executare, susţinând că instanţa nu a intrat în analizarea excepţiei de exercitare a execuţiei cambiale, bazate pe modul în care intimata a intrat în posesia biletelor la ordin.
Creditoarea, prin apelul său, solicită modificarea sentinţei în sensul respingerii în totalitate şi nu parţial opoziţia la executare.
În motivarea apelului se susţine că instanţa de fond a fost sesizată cu două acţiuni: o contestaţie la executare, în condiţiile Codului de procedură civilă şi o opoziţie la executare aşa cum este reglementată de Legea nr. 58/1934, că trebuia să se constate ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea somaţiei, deoarece această cerere este accesorie cererii privind contestaţia la executare, ca cerere principală şi că instanţa a apreciat greşit că nu au fost respectate prevederile Codului de procedură civilă în ceea ce priveşte îndeplinirea actului procedural de somaţie.
Prin Decizia nr. 132 din 26 iulie 2005, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a respins apelurile ca nefondate.
Cu privire la apelul contestatoarei, instanţa a reţinut că girul îndeplineşte condiţiile de formă şi de fond prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 58/1934, nu a fost supus nici unei condiţii şi creditorul are dreptul să treacă la executarea cambială.
Referitor la apelul creditoarei, instanţa a reţinut că în temeiul art. 329 lit. g) din Norma-cadru, executarea va începe printr-o somaţie, care se va face conform regulilor în materia executării silite, deci trebuie să fie emisă în conformitate cu regulile stabilite în C. proc. civ. şi că în mod corect instanţa de fond a reţinut că somaţia nu cuprinde una dintre condiţiile obligatorii prevăzute de art. 387 C. proc. civ., respectiv termenul până la care urma să se facă plata.
Creditoarea I.B.R. SA (fostă B.C.R. SA) a declarat recurs împotriva deciziei nr. 132 din 26 iulie 2005 a Curţii de Apel Braşov, susţinând că instanţa ar fi trebuit să constate ca inadmisibil şi capătul de cerere din cadrul contestaţiei la executare privitor la anularea somaţiei, în condiţiile aplicării principiului accesoriu sequitur principale, deoarece actele de executare se pot ataca numai pe calea contestaţiei la executare şi nu pe calea opoziţiei la executare, care este o acţiune specială, prevăzută de Legea nr. 58/1934 şi prin care debitorul poate opune doar excepţii personale de nulitate.
Recurenta a mai susţinut că somaţia îndeplinită de executorul bancar A.N.L. a fost efectuată şi comunicată cu respectarea normelor legale în vigoare, respectiv Legea nr. 58/1934 şi Norma-cadru nr. 6/1994 coroborate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, instanţele au interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii schimbând înţelesul vădit neîndoielnic al somaţiei emise în baza dispoziţiilor Legii cambiei şi biletului la ordin şi pct. 469-470 din Norma-cadru nr. 6/1994, care interzic acordarea vreunui termen de graţie.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: în conformitate cu pct. 321 lit. c) din Norma-cadru nr. 6/1994 emisă de B.N.R., în cadrul proceselor cambiale debitorul poate opune posesorului cambiei şi excepţii procedurale, cum este cea referitoare la nulitatea somaţiei pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă cerute de lege. Executarea se face printr-o somaţie care se va face conform regulilor în materia executării silite, deci trebuie să fie emisă în conformitate cu regulile stabilite de C. proc. civ. Termenul stabilit pentru plată nu este un termen de graţie, ci un termen procedural, în cadrul căruia debitoarea poate face plata de bună voie, iar somaţia nu cuprinde termenul până la care să se facă plata, condiţie obligatorie prevăzută de art. 387 C. proc. civ.
În concluzie, criticile formulate nu pot fi reţinute şi recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea I.B.R. SA (fostă B.C.R. SA) împotriva deciziei nr. 132 din 26 iulie 2005 a Curţii de Apel Braşov, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 13 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5942/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5956/2005. Comercial → |
|---|
