ICCJ. Decizia nr. 5942/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5942/2005
Dosar nr. 335/2005
Şedinţa publică din 13 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC E. SA Slatina, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 9.556.479.950 lei din care dobânzi în cuantum de 9.249.919.950 lei şi penalităţi în cuantum de 306.560.000 lei calculate la plata cu întârziere a ratelor scadente, conform convenţiilor.
Prin sentinţa nr. 14889 din 24 noiembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă.
Instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 6505/1999, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 7.277.215.500 lei din care 3.751.600.000 lei credit şi 3.525.617.500 lei penalităţi, cererea fiind respinsă ca neîntemeiată prin sentinţa nr. 758 din 27 noiembrie 2000, constatându-se culpa reclamantei care nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau contractului de privatizare încheiat cu pârâta.
De asemenea, a mai reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti s-a solicitat obligarea pârâtei doar la plata penalităţilor deşi reclamanta le-a intitulat dobânzi, izvorul raporturilor juridice este acelaşi, fiind în realitate acelaşi sume care au făcut obiectul cererii soluţionată de Tribunalul Olt referitoare la penalităţi fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ., referitoare la tripla identitate de obiect, cauză, parte.
Reclamanta a declarat apel susţinând în esenţă că nu există autoritate de lucru judecat, deoarece prin sentinţa nr. 758/2000 a Tribunalului Olt s-a respins acţiunea care a avut ca obiect penalităţi, în timp ce prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti s-au solicitat dobânzi şi penalităţi şi că prin sentinţa Tribunalului Olt, precum şi prin sentinţa apelată au fost interpretate greşit clauzele contractului de vânzare – cumpărare de acţiuni.
Prin Decizia nr. 547 din 19 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul reclamantei, reţinând că scopul urmărit de reclamantă prin cele două acţiuni este obligarea intimatei la plata unor penalităţi pentru plata cu întârziere a creditelor acordate prin convenţiile de credit încheiate cu pârâta şi că pretenţiile izvorăsc din aceleaşi convenţii de credit şi că a fost identitate de părţi care au avut aceeaşi calitate.
Reclamanta a declarat recurs, susţinând că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, clauzele nr. 7.7. şi 8.7 din contract sunt interpretate greşit.
Recursul este nefondat.
Instanţele de fond şi apel au reţinut corect că există autoritate de lucru judecat, deoarece prin acţiunile de la Tribunalul Olt şi Tribunalul Bucureşti, reclamanta a urmărit obligarea pârâtei la plata creditelor şi a penalităţilor aferente acestora, scopul final urmărit fiind acelaşi.
Atât în dosarul de pe rolul Tribunalului Olt cât şi de pe rolul Tribunalului Bucureşti, se constată că sunt aceleaşi părţi, A.V.A.S. Bucureşti şi SC E. SA Slatina, care au aceeaşi calitate, reclamant, respectiv pârât.
În concluzii criticile formulate nu pot fi reţinute, recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 547 din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5940/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5945/2005. Comercial → |
|---|
