ICCJ. Decizia nr. 5961/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5961/2005
Dosar nr. 366/2005
Şedinţa publică din 14 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1782/ COM din 16 aprilie 2003 pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia comercială şi contencios administrativ, reclamanţii D.G. şi J.G. în temeiul dispoziţiilor art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990 republicată şi modificată au chemat în judecată civilă pe pârâţii SC V.N. SRL şi S.B. şi au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună excluderea din societatea comercială a asociatului-administrator S.B.
Prin sentinţa civilă nr. 400 din 24 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia comercială şi contencios administrativ, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii D.G. şi J.G. în contradictoriu cu S.B. şi SC V.N. SRL şi în consecinţă: s-a dispus excluderea asociatului administrator S.B. din SC V.N. SRL, s-a respins ca rămasă fără obiect cererea reclamanţilor privind numirea unui curator, care să reprezinte interesele SC V.N. SRL, a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 25.782.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată şi a dispus ca hotărârea definitivă de excludere să se depună în termen de 15 zile la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galaţi pentru a fi înscrisă, iar dispozitivul hotărârii să se publice la cererea societăţii comerciale în M. Of. al României Partea a IV-a.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul din probele administrate în cauză respectiv proba cu înscrisuri şi expertiză contabilă, a reţinut că în perioada februarie 2001 – iunie 2003 pârâtul B.S. în calitate de asociat administrator al SC V.N. SRL, a fraudat societatea, astfel, concluzia raportului de expertiză a fost aceea că pârâtul a ridicat din conturile de decontare şi din casieria societăţii sumele de bani necesare activităţii de producţie şi de investiţie şi potrivit balanţei de verificare întocmită la 30 iunie 2003 avea de justificat suma de 1.723.408.097 lei.
S-a mai reţinut că în perioada achiziţionării imobilului H.V. pârâtul a ridicat din conturile bancare a SC V.N. SRL suma totală de 1.225.000.000 lei, conform recipiselor de la dosar, sumă ce corespunde preţului activului menţionat, potrivit actului de adjudecare din 29 martie 2002.
Împotriva sentinţei nr. 400 din 24 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Galaţi, pârâtul B.S. a formulat apel criticând sentinţa sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.
Prin motivele de apel formulate, pârâtul arată că acţiunea a fost introdusă de o persoană ce nu avea calitate procesuală activă avocatul F.D., care la data introducerii acţiunii nu avea mandatul special cerut de art. 67 şi art. 68 C. proc. civ., că nu s-a făcut dovada suficientă şi obligatorie de fraudă a administratorului în conformitate cu lit. d) din art. 217 din Legea nr. 31/1990 şi de asemeni nu s-a făcut dovada intenţiei de a frauda societatea.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 183/ A pronunţată la data de 11 noiembrie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtului cu motivarea în esenţă că apelantul pârât nu a demonstrat că sumele de aproximativ 2 miliarde lei au fost folosite în interesul societăţii, în vederea achiziţionării unui bun iar conform art. 81 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată, nici un asociat nu poate lua din fondurile societăţii mai mult decât s-a fixat pentru cheltuielile făcute sau pentru cele ce urmează să le facă în interesul societăţii.
Instanţa de apel a mai reţinut că apelantul pârât a încălcat prevederile art. 2 şi art. 6 din Legea nr. 82/1991 nerespectând îndatoririle ce-i reveneau în calitate de administrator al SC V.N. SRL privind organizarea şi conducerea contabilităţii, prin neconsumarea documentelor care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea societăţii.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel, pârâtul B.S. a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin motivele de recurs formulate pârâtul arată că instanţa de apel ar fi trebuit să suspende judecata cauzei până la soluţionarea procesului penal, care apreciază că are o importanţă hotărâtoare asupra pricinii, mai mult decât atât instanţa trebuia să aibă în vedere principiul potrivit căruia „penalul ţine în loc civilul".
Printr-un alt motiv, recurentul arată că atât la instanţa de fond cât şi la instanţa de apel i s-au respins probe esenţiale în apărare, ca expertiza în construcţii şi expertize de normare a muncii. Recurentul arată că instanţa de apel s-a bazat numai pe o expertiză contabilă, expertiză care nu poate lămuri pe deplin situaţia din teren.
Între data cumpărării cramei şi data excluderii din societate mai arată recurentul au fost făcute o serie de investiţii, cheltuieli, s-au ridicat o serie de construcţii cu banii societăţii, acestea putând fi dovedite numai pe baza unei expertize în construcţii şi de asemeni, dat fiind profilul societăţii s-au folosit foarte mulţi zilieri la efectuarea curăţeniei, la strângerea strugurilor, zilieri care au fost plătiţi cu bani casch din banii societăţii.
Recurentul mai arată că instanţa a făcut o apreciere greşită a probelor, întrucât deşi expertiza efectuată de către experta C.A. este destul de ambiguă în ceea ce priveşte stabilirea sumelor care au fost luate din casieria societăţii şi cele care au fost achitate pentru achiziţionarea H.V., instanţa s-a bazat exclusiv pe aceasta.
Cu privire la probele şi susţinerile sale în apărare, recurentul arată că acestea au fost în mod greşit înlăturate. Astfel a arătat şi dovedit cu acte că achiziţionarea H.V. a fost făcută prin transformarea unei sume din valută, respectiv 30.000 dolari S.U.A., deci recurentul concluzionează că dacă ar fi luat bani din societate pentru această achiziţie nu ar mai fi avut loc transformarea valutei în lei.
Pentru motivele arătate recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea spre rejudecare pentru a da posibilitatea efectuării unor probe (expertize) şi apărări, ce nu pot fi efectuate în recurs.
În drept, recurentul şi-a motivat recursul în temeiul pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recursul declarat de pârât nu este fondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi a actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că este legală, instanţa corect a interpretat aceste înscrisuri, s-a pronunţat asupra tuturor probelor administrate, şi corect a aplicat dispoziţiile legale în materie.
Analizând susţinerea privitoare la respingerea cererii de suspendare a cauzei în conformitate cu dispoziţiile art. 244 alin. (1) C. proc. civ., se constată că în mod legal instanţa de apel a respins cererea formulată de pârât având în vedere că obiectul cauzei de faţă este doar excluderea asociatului B.S.
Referitor la celelalte critici formulate de recurent se reţine că în mod corect s-a dispus excluderea asociatului-administrator din SC V.N. SRL, constatând că asociatul a încălcat prevederile art. 2 şi art. 6 din Legea nr. 82/1991, privind organizarea şi conducerea contabilităţii, prin neconsemnarea documentelor care au stat la baza înregistrărilor în contabilitatea societăţii.
Astfel în mod corect, instanţa de apel a reţinut că excluderea asociatului-administrator din societatea comercială are natura juridică a unei sancţiuni pentru neexecutarea unor obligaţii asumate prin actele constitutive ale societăţii.
În consecinţă, legal instanţele au reţinut că poate fi exclus din societate asociatul care comite fraudă în dauna societăţii prin acţiunea sau inacţiunea sa, motivat de calitatea de administrator în temeiul dispoziţiilor art. 80 şi art. 217 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, privind societatea comercială, având în vedere că din probele administrate în cauză s-a dovedit că în perioada februarie 2001 – iunie 2003, recurentul pârât a fraudat SC V.N. SRL.
Având în vedere considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul B.S., împotriva deciziei nr. 183/ A din 11 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 14 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5957/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5962/2005. Comercial → |
|---|
