ICCJ. Decizia nr. 5965/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5965/2005
Dosar nr. 1567/2005
Şedinţa publică din 14 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 1763 din 28 noiembrie 2003 la A.C.C.I.A. Galaţi, reclamanta SC I.S. SA Galaţi a solicitat obligarea pârâtei SC T. SA la plata sumei de 2.131.371.802 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată şi neachitată, 6.571.464.077 lei penalităţi de întârziere la plată, cu cheltuieli de judecată de 80.587.421 lei.
Curtea de Arbitraj de pe lângă C.C.I.A., prin hotărârea nr. 155 din 1 iulie 2004 a admis cererea formulată de reclamanta SC I.S. SA Galaţi, împotriva pârâtei unu SC T. SA Braşov şi a pârâtei doi SC B.L. SRL Braşov şi în consecinţă: obligă pârâtele, în solidar, la plata sumei de 2.126.982.052 lei, reprezentând contravaloare marfă; obligă pârâtele în solidar să plătească reclamantei suma de 6.571.092.169 lei penalităţi de întârziere la plată; obligă pârâtele în solidar, să plătească reclamantei suma de 80.553.019 lei cheltuieli de arbitrare.
Prin aceeaşi sentinţă tribunalul arbitral a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta SC T. SA Braşov şi în consecinţă a obligat reclamanta SC I.S. SA Galaţi la plata sumei de 782.823.650 lei, reprezentând contravaloare marfă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul arbitral a reţinut că părţile au încheiat la 25 februarie 2000 contractul de furnizare de produse şi servicii cu valabilitate până la data de 31 decembrie 2000, la Cap. 10, art. 10 a au prevăzut penalităţi de 0,3 % pe zi de întârziere şi s-a prevăzut că litigiile dintre părţile contractante vor fi soluţionare de Curtea de Arbitraj de pe lângă C.C.I.A. Galaţi, că acest contract a fost modificat prin nota de negociere încheiată la data de 12 octombrie 2000, notă în care se prevede la art. 14 că plata se face în compensare cu var, calcar şi acid sulfuric. Nota de negociere a avut în vedere tabla laminată la rece ce face obiectul comenzii din 9 octombrie 2000 emisă în timpul derulării contractului.
La termenul de judecată din 23 iunie 2004 atât reclamanta cât şi pârâta au fost de acord cu introducerea în cauză a SC B.L. SRL Braşov având în vedere divizarea parţială a pârâtei SC T. SA Braşov.
Tribunalul arbitral a respins proba cu expertiză solicitată de pârâta SC T. SA având în vedere că suma ce face obiectul prezentului litigiu a fost inclusă în propunerea de compensare făcută de pârâta-reclamantă urmată de ordinul de compensare şi nu a fost contestată sau refuzată fiind dovedită de actele depuse la dosar de SC I.S. SA.
Împotriva hotărârii nr. 155 din 1 aprilie 2004 pârâtele SC T. SA Braşov şi SC B.L. SRL Braşov au formulat acţiune în anulare solicitând anularea hotărârii şi respingerea acţiuni reclamantei SC I.S. SA Galaţi.
Prin motivele invocate în acţiunea în anulare pârâtele arată că hotărârea este lovită de nulitate, fiind pronunţată cu încălcarea normelor imperative referitoare la competenţa materială a arbitrajului, tribunalul nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare invocat de pârâtă şi anume excepţia compensării legale invocată la pct. 2 din întâmpinare, tribunalul a respins nejustificat proba cu expertiză contabilă, a admis capătul de cerere privind penalităţile, fără temei legal sau contractual, pentru o sumă care reprezintă triplul pretenţiei principale şi a respins ca prescrisă acţiunea reconvenţională, cu aplicarea greşită a legii.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 793/ R din 21 noiembrie 2004 a respins ca nefondată acţiunea în anulare formulată de pârâtele SC T. SA Braşov şi SC B.L. SRL Braşov, reţinând că motivele invocate nu se încadrează în cele limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 364 C. proc. civ.
Împotriva deciziei nr. 793/ R din 4 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi pârâta SC T. SA Braşov a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acţiunii în anulare a hotărârii din 1 iulie 2004 a Curţii de Arbitraj a C.C.I. Galaţi şi respingerea acţiunii reclamantei.
Recurenta arată că prin Decizia nr. 793/R/2004 a Curţii de Apel Galaţi i-a fost respinsă acţiunea în anulare, iar motivarea deciziei în cuprinsul a două fraze, este atât de sumară încât echivalează cu o nemotivare a acesteia. A invocat în acţiunea în anulare cinci motive de anulare, instanţa a analizat sumar motivul privind necompetenţa arbitrajului, iar pe celelalte le-a respins într-o frază generică, şi anume că nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 364 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs invocate, pârâta face şi precizarea că hotărârea fiind pronunţată fără drept de apel, conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ., recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanţa putând examina cauza sub toate aspectele.
Printr-un prim motiv se susţine că au fost încălcate normele legale imperative privind competenţa arbitrajului (art. 364 lit. b), art. 304 pct. 3 C. proc. civ.).
Recurenta arată că livrările de tablă s-au făcut după expirarea contractului comercial în baza unei note de negociere care cuprinde clauze diferite de cele din contract (plata, ambalare, marcare, menţinerea clauzei penală şi compromisorie). Deci, hotărârea arbitrajului este nulă, fiind pronunţată de o instanţă necompetentă material.
Printr-un al doilea motiv se arată că atât arbitrajul cât şi instanţa care a judecat acţiunea în anulare, nu s-au pronunţat asupra excepţiei compensării legale prevăzute de art. 1144 C. civ. (art. 364 lit. f) şi i); art. 304 pct. 10 C. proc. civ.).
Recurenta susţine că la data emiterii ordinului de compensare din 14 septembrie 2001 soldul livrărilor sale de var, calcar şi cheltuieli de transport aferente, era de 4.866.000.000 lei, din care I.S. a compensat doar 2.770.000.000 lei. Recurenta mai arată că în dosarul arbitral a făcut pe deplin dovada livrării mărfurilor în valoare de 4.886.000.000 lei cu avize de expediţie, facturi, scrisori de trăsură, nu a existat nici un refuz cantitativ sau calitativ făcut de intimată la aceste livrări, în acest mod a operat compensarea de jure, pentru întreaga sumă de 4.886.000.000 lei şi deci prin hotărârea arbitrajului, a fost obligată să plătească a doua oară suma de 2.126.000.000 lei, plus penalităţi calculate de reclamantă, ceea ce este nelegal şi nedrept.
Printr-un alt motiv de recurs, recurenta arată că arbitrajul şi instanţa de judecată a acţiunii în anulare nu s-au pronunţat asupra unor mijloace de probă esenţiale pentru dezlegarea pricinii, intimata a emis un număr de 3 adrese, prin care a confirmat că între părţi nu mai existau datorii, cu excepţia sumei de 4.389.750 lei.
În acest mod susţine recurenta se recunoştea în scris existenţa compensării legale pentru suma de 2.122.000.000 lei.
În contextul acestui motiv recurenta arată că arbitrajul în mod părtinitor, a respins cererea sa de efectuare a unei expertize contabile în cauză.
Recurenta mai susţine că prin admiterea penalităţilor ce reprezintă triplul creanţei pretinsă s-a încălcat vădit legea şi de asemeni şi prin considerarea ca prescrisă în parte a cererii reconvenţionale.
Recursul declarat de pârâta SC T. SA Braşov nu este fondat şi va fi respins pentru următoarele considerente.
Din analiza motivelor de recurs invocate în raport de actele şi lucrările aflate la dosar rezultă că aceste motive nu sunt întemeiate.
Astfel, se susţine că au fost încălcate normele legale imperative privind competenţa arbitrajului, hotărârea arbitrajului este nulă, fiind pronunţată de o instanţă necompetentă material.
Critica nu este întemeiată având în vedere că raporturile dintre părţi s-au derulat în baza contractului, a notei de negociere din 17 octombrie 2000, prin care s-a convenit asupra obiectului comenzii din 9 octombrie 2000, notă care nu a adus modificări contractului menţionat, astfel prevederile art. 13 din Capitolul XIII referitoare la clauza compromisorie sunt aplicabile, respectiv soluţionarea de către Curtea de Arbitraj de pe lângă C.C.I. Galaţi a eventualelor litigii izvorâte din încheierea, executarea, interpretarea contractului.
În ceea ce priveşte motivul referitor la faptul că atât tribunalul arbitral cât şi instanţa care a judecat acţiunea în anulare nu s-au pronunţat asupra excepţiei compensării legale, se constată că nu este întemeiat întrucât tribunalul arbitral, corect a interpretat actele dosarului şi s-a pronunţat asupra compensării datoriilor reciproce, iar instanţa care a judecat acţiunea în anulare în mod legal a respins motivul, nefiind prevăzut în dispoziţiile art. 364 C. proc. civ.
Referitor la susţinerea că tribunalul arbitral în mod părtinitor a respins cererea recurentei de efectuare a unei expertize contabile în cauză, se reţine că tribunalul analizând cererea în mod corect a respins-o întrucât suma ce face obiectul prezentului litigiu a fost inclusă în propunerea de compensare făcută de pârâtă reclamantei, urmată de ordinul de compensare şi nu a fost contestată sau refuzată, fiind dovedită de actele depuse la dosar de SC I.S. SA Galaţi.
În concluzie, având în vedere că instanţa care a soluţionat acţiunea în anulare a aplicat dispoziţiile art. 364 C. proc. civ., reţinând corect că motivele invocate de SC T. SA şi SC B.L. SRL în această acţiune, nu sunt cele expres şi limitativ prevăzute de textul sus citat, Înalta Curte constatând Decizia recurată ca fiind legală, va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC T. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 793/ R din 4 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5962/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5966/2005. Comercial → |
|---|
