ICCJ. Decizia nr. 5966/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5966/2005
Dosar nr. 1635/2005
Şedinţa publică din 14 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 664/ E din 25 august 2004, pronunţată de Tribunalul Iaşi, s-a dispus:
Respinge acţiunea promovată de reclamanta SC E.I. SRL, în contradictor cu pârâta SC A.Ţ.A. SA, sucursala Iaşi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că:
Pe lângă faptul că reclamanta nu a demonstrat că se află în situaţia de a fi compensată pentru afectarea culturii de grâu (nu s-a depus nici un document care să ateste că s-ar fi produs un astfel de eveniment) evenimentul ce acesta pretinde că ar fi intervenit nu reprezintă conform convenţiei de asigurare un risc asigurat ci doar unul asigurabil, menţionat de asigurata reclamantă în cererea chestionar. Un risc asigurabil devine risc asigurat numai în urma încheierii contractului de asigurare.
Chiar dacă riscul de secetă a fost precizat de reclamantă în cererea chestionar, redactarea separat şi anterior contractului de asigurare, aceasta fiind un act unilateral de voinţă nu produce efecte specifice asigurării până ce nu se acceptă de către asigurător.
În speţă, această declaraţie de asigurare în ceea ce priveşte riscurile ce se doreau a fi asigurate, nu a fost acceptată integral de către pârâta asigurător, iar acest lucru rezultă din lecturarea clauzelor contractului de asigurare, în care asigurătorul îşi exprimă clar voinţa reală referitor la riscurile şi situaţii asigurate, art. 6, cât şi cu privire la cele excluse asigurării, art. 8, seceta nefiind menţionată printre situaţiile reprezentând risc acoperit prin asigurare.
Reclamanta a cunoscut aceste condiţii generale de asigurare, iar prin semnarea poliţei de aderat la aceste condiţii.
Condiţiile generale de asigurare făcând parte din contractul de asigurare încheiat de părţi, constituie clauze valabile ale acestui contract şi guvernează raporturile părţilor.
Contractul de asigurare fiind un contract de adeziune, în caz de neconcordanţă între o clauză convenită expres de părţi (manuscrisa) şi una prestabilită, prevalează cea dintâi iar contractul se interpretează în favoarea societăţii de asigurări potrivit art. 983 C. civ.
În acest context, menţiunea „toate riscurile" din rubrica „Riscurile acoperite" a poliţei de asigurare din 9 decembrie 2002, nu poate viza decât riscurile acoperite astfel cum ele sunt precizate în art. 6 din condiţiile generale de asigurare.
Întrucât declaraţia făcută de asigurat cu privire la condiţiile în care el a înţeles să se asigure este un act unilateral ce nu produce efecte şi nu poate constitui o probă opozabilă societăţii de asigurare decât dacă şi în momentul acceptării ei de către societatea de asigurare şi cum în speţă, oferta reclamantului de acoperire prin asigurare şi a riscului de secetă nu a fost acceptată, aceasta nu este îndreptăţită la acordarea despăgubirilor pretinse prin acţiunea de faţă care, pentru considerentele înfăţişate, urmează a fi respinsă.
Prin Decizia nr. 40 din 3 martie 2005 a Curţii de Apel Iaşi apelul reclamantei a fost respins.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta SC E.I. SRL solicitând „casarea sentinţei .. şi a deciziei .. ca netemeinice şi nelegale, reţinerea spre judecare a cauzei, iar pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată ..". În motivarea recursului se arată că hotărârea a fost dată cu interpretarea greşită a legii şi se invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinându-se că menţiunea „toate riscurile" de pe faţa poliţei de asigurare constituie o clauză specială a contractului de asigurare ce derogă de la clauzele generale prevăzute pe verso - ul poliţei, iar, pe de altă parte, că nici o dispoziţie legală nu interzice societăţilor de asigurare încheierea unui contract de asigurare a culturilor agricole cu acoperirea riscului secetei.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de reclamanta recurentă Înalta Curte constată că acesta este nefondat, instanţa de apel, ca şi instanţa de fond, pronunţând o hotărâre cu aplicarea corectă a legii.
Astfel, corect s-a reţinut că riscul de secetă, ca fenomen natural declarat calamitate, a devenit un risc asigurat prin efectul Legii nr. 381/2002, obligaţia de plată a despăgubirilor în cazul acestor calamităţi revenind statului.
Este adevărat că asiguratul poate încheia un contract de asigurare prin care să se asigure, suplimentar faţă de prevederea legală şi pentru secetă, dar el nu poate solicita şi obţine despăgubiri de la asigurător în lipsa unei asemenea clauze contractuale, cum este cazul în speţă. Solicitarea unilaterală a asiguratului de a beneficia de despăgubiri şi în cazul pagubelor suferite de pe urma secetei, ca opţiune exprimată în cuprinsul cererii chestionar, nu este de natură să creeze o obligaţie a asigurătorului, atâta timp cât acesta nu şi-a însuşit o asemenea solicitare, transformându-l într-o obligaţie contractuală. Ori, în cazul în speţă, manifestarea de voinţă a asigurătorului a fost exprimată în sensul neincluderii riscului de secetă în categoria riscurilor asigurate prin poliţa de asigurare, iar prin semnarea contractului de asigurare în aceste condiţii, asiguratul a achiesat la conţinutul acestei prevederi cu titlu de excludere (art. 8 lit. f) din contract).
Menţiunea „toate riscurile" de pe faţa principală a poliţei nu poate avea valoarea unei clauze speciale, derogatorii de la clauzele contractuale menţionate pe verso - ul poliţei cu atât mai mult cu cât faţa principală a poliţei cuprinde şi alte două prevederi exprese potrivit cărora „asigurătorul asigură culturile în condiţiile de asigurare specificate pe verso" şi „asiguratul a luat cunoştinţă de condiţiile de asigurare specificate pe verso".
Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC E.I. SRL Iaşi, împotriva deciziei nr. 40 din 3 martie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5965/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5970/2005. Comercial → |
|---|
