ICCJ. Decizia nr. 6039/2005. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr.6039/2005

Dosar nr. 1704/2005

Şedinţa publică din 16 decembrie 2005

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 5024/ C din data de 18 decembrie 2004 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta S.I.F. T. SA în contradictoriu cu pârâta SC V. SA şi s-a dispus anularea hotărârii A.G.E.A. SC V. SA din data de 29 noiembrie 2002 referitoare la majorarea capitalului social al pârâtei cu aporturi în numerar în sumă de 1.000.000 dolari S.U.A.

Prima instanţă a reţinut că la data de 29 noiembrie 2002 A.G.E.A. a acţionarilor SC V. SA a hotărât majorarea capitalului social al societăţii în condiţiile propuse de acţionarul majoritar SC I. SA cu suma de 43.925.775.000 lei prin emisiunea unui număr de 1.757.031 acţiuni subscrise şi achitate integral la momentul subscrierii, preţul de emisiune fiind 478 lei /acţiune, iar perioada de subscriere de 30 zile, perioadă în care acţionarii înregistraţi în registrul acţionarilor la sfârşitul zilei de 12 noiembrie 2002 pot să-şi exprime dreptul de preferinţă.

Că, majorarea capitalului social aprobată la 29 noiembrie 2002, încalcă dispoziţiile art. 116 pct. 3 şi 4 din OUG nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 525/2002 aplicabile societăţii pârâte, societate deţinută public, dispoziţii potrivit cărora, societăţile deţinute public nu pot majora capitalul social prin noi aporturi înainte de actualizarea valorii imobilizărilor aflate în patrimoniul lor, iar preţul de subscriere al acţiunilor emise pentru majorarea capitalului social urmând a se calcula obligatoriu prin adăugarea unei prime de emisiune cel puţin egală cu diferenţa de valoare dintre activul net pe acţiune şi valoarea nominală înregistrată a acţiunii.

Tribunalul a înlăturat apărarea pârâtei potrivit căreia majorarea capitalului social a fost datorată îndeplinirii obligaţiilor contractuale asumate de acţionarilor majoritar SC I. SA, prin contractul de vânzare-cumpărare acţiuni din 28 iunie 2002, cu motivarea că obligaţiile contractuale nu o exonerează pe pârâtă de obligativitatea respectării dispoziţiilor art. 116 din OG nr. 28/2002 modificată.

În contra acestei sentinţe, a declarat apel pârâta pentru motive de netemeinicie şi nelegalitate, susţinând, în esenţă că hotărârea A.G.E.A. din 29 noiembrie 2002 a fost o hotărâre de principiu pentru aprobarea majorării capitalului social cu suma de 1.000.000 dolari S.U.A., vărsată de acţionarul majoritar SC I. SA Bucureşti ca urmare a obligaţiei asumate prin contractul de privatizare, iar la data de 14 februarie 2003, respectiv la expirarea perioadei de subscriere s-a adoptat o nouă hotărâre A.G.E.A., prin care s-a stabilit efectiv majorarea cu suma subscrisă, precum şi anularea acţiunilor ce nu au fost subscrise, hotărârea din 14 martie 2003 fiind cenzurată de Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 54/Ap/2004.

A mai invocat pârâta în cadrul apelului că prima instanţă a interpretat greşit dispoziţiile art. 116 alin. (4) şi (7) din OUG nr. 28/2002, deoarece acţiunile emise au fost înscrise în virtutea dreptului de preferinţă la un preţ ce poate fi mai mic decât cel determinat în conformitate cu prevederile art. 116 alin. (4) din actul normativ.

Curtea de Apel Braşov, prin Decizia nr. 20/ Ap din data de 22 februarie 2005, a admis apelul pârâtei SC V. SA a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea reclamantei, constatând că hotărârea A.G.E.A. din data de 29 noiembrie 2002 cu privire la majorarea capitalului social al societăţii este legală.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că majorarea de capital cu aportul pârâtei a fost realizată în executarea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni din 28 iunie 2002, încheiat în baza Legii nr. 137/2002 şi a OG nr. 25/2002, astfel cum a fost modificată şi aprobată prin Legea nr. 506/2002, suma ce a făcut obiectul majorării de capital fiind virată în contul societăţii pârâte la data de 2 august 2002.

A mai reţinut instanţa de control că prin majorarea de capital s-a dat posibilitatea tuturor acţionarilor societăţii pârâte să-şi păstreze cota de participare la capitalul social prin exercitarea dreptului de preferinţă pentru subscrierea noilor acţiuni, fiind respectate şi dispoziţiile art. 116 alin. (2) din OUG nr. 28/2002, privind valorile imobiliare.

Referitor la actualizarea valorii imobilizărilor aflate în patrimoniul societăţii, aceasta s-a realizat prin hotărârea adoptată la 29 noiembrie 2002.

Cu privire la preţul de subscriere al acţiunilor, instanţa a constatat că dispoziţiile art. 116 alin. (4) din OUG nr. 28/2002 trebuiesc coroborate cu dispoziţiile alin. (7) al aceluiaşi articol, potrivit cărora la acţiunile subscrise în virtutea dreptului de preferinţă, preţul de subscriere poate fi mai mic decât cel determinat conform art. 116 alin. (4) din actul normativ.

În contra acestei ultime decizii a declarat recurs, în termen legal reclamanta, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă şi menţinerii ca legală şi temeinică a hotărârii dată de prima instanţă.

Recurenta a invocat ca motive de nelegalitate dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., susţinând în dezvoltarea criticilor formulate următoarele:

- hotărârea nu este motivată în fapt şi în drept cu privire la calificarea operaţiunii de majorare a capitalului social efectuată în executarea contractului de privatizare al societăţii, în condiţiile Legii nr. 137/2002;

- din actele şi lucrările dosarului nu reiese faptul că această majorare de capital s-a făcut în virtutea contractului de privatizare, fiind exceptată de la aplicarea OUG nr. 28/2002;

- considerentele instanţei referitoare la aplicarea art. 116 alin. (7) din OUG nr. 28/2002, respectiv la nedatorarea primei de emisiune, sunt nefondate şi fără acoperire legală, deoarece în cauză se discută o operaţiune de emitere a unor acţiuni noi;

- în cauză se aplică dispoziţiile art. 205 din Legea nr. 31/1990 republicată în redactarea anterioară modificării lor prin Legea nr. 116/2003, coroborate cu art. 116 alin. (3) din OUG 28/2002, potrivit cărora înainte de majorarea capitalului social al unei societăţi deţinute public, cu noi aporturi, societatea este obligată să-şi actualizeze valoarea imobilizărilor corporale, iar această valoare va fi introdusă în capitalul social, dispoziţii care nu au fost respectate prin hotărârea adoptată;

- hotărârea A.G.A. din 29 noiembrie 2002 în ce priveşte majorarea capitalului nu se încadrează în OG nr. 25/2002, în condiţiile în care OG nr. 25/2002 în forma aplicabilă la data adoptării A.G.A. nu mai prevedea derogări de la procedura de majorare a capitalului social prevăzută de OUG nr. 28/2002, referitor la calculul şi plata unei prime de emisiune.

Recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează:

1. Societatea SC V. SA este o societate privatizată în baza Legii nr. 137/2002, privind unele măsuri de accelerare a privatizării fiind înfiinţată în 1991 în baza HG nr. 1272/1990, acţiunile deţinute de stat făcând obiectul contractului de vânzare-cumpărare acţiuni din 28 iunie 2002, încheiat între fostul A.P.A.P.S. şi cumpărătorul SC I. SA Bucureşti.

Totodată, prin subscrierea cupoanelor şi a certificatelor de către populaţie conform Legii nr. 55/1995 societatea a devenit societate deschisă, respectiv societatea deţinută public reglementată de prevederile OUG nr. 28/2002, privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, aprobată cu modificările prevăzute de Legea nr. 525/2002.

2. Majorarea de capital cu suma de 1.000.000 dolari S.U.A. în echivalent în lei, s-a făcut în baza art. 11.1 din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni, potrivit căruia cumpărătorul se obliga să depună suma în numerar, cu titlu de capital de lucru, în termen de 30 zile lucrătoare de la transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor.

Cumpărătorul SC I. SA a virat în contul curent al societăţii suma respectivă prin ordinele de plată din 2 august 2002.

Potrivit art. 11 alin. (4) din OG nr. 25/2002, privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, societatea are obligaţia ca în termen de 90 zile lucrătoare de la scadenţa obligaţiei investiţionale să iniţieze procedura de majorare a capitalului social în numele şi pe seama cumpărătorului care a virat sumele în conformitate cu obligaţia asumată.

Aşadar, în mod just instanţa de apel a reţinut din înscrisurile depuse la dosar că majorarea de capital hotărâtă la 29 noiembrie 2002 s-a făcut în baza obligaţiei investiţionale asumate de cumpărător prin contractul de privatizare.

3. Prin hotărârea adoptată la 29 noiembrie 2002 s-au raportat prevederile art. 11 alin. (5) din OG nr. 25/2002, privind posibilitatea fiecărui acţionar de a-şi exercita dreptul de preferinţă la subscrierea noilor acţiuni, respectându-se totodată şi prevederile art. 116 alin. (3) din OUG nr. 28/2002, privind valorile mobiliare, având în vedere statutul de societate deţinută public.

4. Cu privire la încălcarea prevederilor art. 116 alin. (3) din OUG nr. 28/2002 referitoare la actualizarea valorii imobilizărilor aflate în patrimoniul societăţii, critica nu subzistă, deoarece A.G.A. ordinară din aceeaşi dată, 29 noiembrie 2002, a hotărât reevaluarea acţiunilor imobilizate din societate pe o perioadă de trei luni luând în calcul un grad de fructificare a capitalului corespunzător ratelor de inflaţie comunicate de C.N.S. pe lunile august, septembrie şi octombrie 2002.

5. Interpretarea dată de curtea de apel dispoziţiilor art. 116 alin. (7) din OUG nr. 28/2002 nu se referă la nedatorarea primei de emisiune aşa cum eronat susţine recurenta, ci la stabilirea preţului de subscriere al acţiunilor emise care poate fi mai mic decât cel determinat, conform alin. (4) din art. 116, în situaţia în care acţiunile sunt subscrise în virtutea dreptului de preferinţă.

În speţă prima de emisie a fost 478 lei, reprezentată de actualizarea capitalului investit, adăugată la valoarea nominală de 25.000 lei /acţiune.

Cum emisiunea de acţiuni a fost făcută exclusiv pentru acţionarii societăţii la data de referinţă, în virtutea dreptului de preferinţă, preţul de subscriere a fost stabilit în conformitate cu excepţia statuată la art. 116 alin. (7) din actul normativ menţionat şi cu respectarea prevederilor art. 92 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicat, potrivit cărora acţiunile nou emise nu pot avea o valoare mai mică decât cea nominală.

6. Dispoziţiile art. 205 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată în forma în vigoare la data adoptării hotărârii A.G.A., nu obligă societăţile comerciale la majorarea capitalului social cu diferenţele favorabile din reevaluarea patrimoniului, ele putând fi incluse în rezerve şi utilizate pentru majorarea capitalului, interpretarea dată de curtea de apel textului de lege fiind corectă.

7. Critica întemeiată pe dispoziţiile art. 11 din OG nr. 25/2002 este lipsită de relevanţă, deoarece recurenta are în vedere art. 11, astfel cum a fost modificat prin OG nr. 40 din 2 februarie 2003, deci ulterior adoptării hotărârii ce a făcut obiectul litigiului.

Aşa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.

Cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata-pârâtă SC V. SA va fi respinsă, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 274 C. proc. civ., în sensul că intimata nu solicită cheltuieli ocazionate de soluţionarea prezentului recurs.

Suma de 15.368.000 lei solicitată reprezintă cheltuieli ocazionate de judecata în fond şi în apel.

Cum intimata nu a formulat recurs în legătură cu cheltuielile de judecată suportate cu ocazia judecării fondului şi a apelului, ele nu pot fi acordate în afara cadrului procesual prescris de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 20/ Ap din 22 februarie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi contencios administrativ.

Respinge cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de intimata-pârâtă SC V. SA.

Irevocabilă.

Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6039/2005. Comercial