ICCJ. Decizia nr. 656/2005. Comercial
Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 91 din 9 februarie 2004 a Judecătoriei Aleșd, Județul Bihor, a fost respinsă ca prematură acțiunea SC M.T. SA, prin care solicitase obligarea pârâtei SC E. SRL Aleșd la plata sumei de 366.474.775 lei drept despăgubiri pentru neexecutarea contractului privind livrarea de cherestea, instanța de fond apreciind că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prevăzute în art. 7201C. proc. civ.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 63 din 4 mai 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, iar sentința de fond anulată.
în urma evocării fondului acțiunea reclamantei a fost admisă astfel cum a fost formulată.
în esență, instanța de apel a reținut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 7201C. proc. civ., cu adresele din 23 ianuarie 2001, din 17 iunie 2003 și cu somația de plată ce a format obiectul dosarului Tribunalului Bihor, iar pe fondul cauzei, în temeiul facturilor, ordinelor de plată și extraselor de cont depuse în dosar, a apreciat ca fiind dovedite și întemeiate pretențiile reclamantei.
Nemulțumită de această decizie pârâta a declarat recurs la 7 iunie 2004, în termen legal solicitând casarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin întâmpinare, cît și astăzi în instanță intimata a invocat nulitatea recursului pentru nerespectarea dispozițiilor art. 3021C. proc. civ., nefiind indicate motivele de nelegalitate invocate.
Recursul urmează a se constata nul pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit dispozițiilor art. 3021lit. a) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea 195/2004, în vigoare la data declarării recursului, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, numărul de înmatriculare în registrul comerțului, codul unic de înregistrare, C. fisc. și contul bancar.
De asemenea, potrivit lit. c) al aceluiași articol cererea de recurs trebuie să cuprindă și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sancțiunea fiind aceeași.
în speță, din recursul aflat la dosar rezultă că recurenta nu a respectat cerințele stipulate în art. 3021lit. a) și c) C. proc. civ., în recursul său nefiind indicate numărul de înregistrare în registrul comerțului, codul unic de înregistrare, C. fisc., contul bancar și nici motivele de nelegalitate pe care își întemeiază recursul formulat.
în consecință, recursul pârâtei s-a constatat nul în temeiul dispozițiilor art. 3021lit. a) și c) C. proc. civ.
← ICCJ. Decizia nr. 603/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 618/2005. Comercial → |
---|