ICCJ. Decizia nr. 71/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea nr. 529 pronunțată la 12 mai 2004 de Judecătoria Huedin în camera de consiliu s-a admis cererea înaintată de Biroul executorului judecătoresc P.I.A. și s-a încuviințat executarea silită pornită la cererea creditorului SC C.I.E. SRL Cluj - Napoca împotriva debitorilor PRIMĂRIA ORAȘULUI Huedin și CONSILIUL LOCAL Huedin conform titlurilor executorii constituite de sentința civilă nr. 3227/C/2003 a Tribunalului Cluj și încheierea civilă din 30 septembrie 2003 din dosarul nr. 5894/2003 inclusiv cheltuieli de executare.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, investită de Tribunalul Cluj prin încheierea de declinare a competenței din 22 iunie 2004, prin decizia nr. 488 pronunțată la 30 septembrie 2004, a respins apelul declarat de apelanții CONSILIUL LOCAL Huedin și PRIMĂRIA Huedin ca nefondat, reținând ca îndeplinite cerințele art. 3731și art. 374 alin. (1) C. proc. civ.
în contra deciziei menționate au declarat recurs debitorii PRIMĂRIA ORAȘULUI Huedin și CONSILIUL LOCAL Huedin care o critică pentru nelegalitate.
La termenul din 18 ianuarie 2005, instanța din oficiu a invocat ca motiv de ordine publică excepția de necompetență a curții de apel de soluționare a apelului în speță, în raport de prevederile art. 339 C. proc. civ. și pe cale de consecință de necompetență a înaltei Curți de soluționare a recursului pe fond, în raport de prevederile art. II alin. (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003.
Excepțiile invocate sunt întemeiate.
1. Redistribuirea competenței materiale a instanțelor operată prin modificările aduse de Legea nr. 195/2004 de aprobare a O.G. nr. 58/2003 a avut ca scop nu numai apropierea (proximitatea) justiției de justițiabil dar și degrevarea instanței supreme de recursurile promovate în litigiile cu un prag valoric de până la un miliard lei inclusiv sau care prin natura lor reclamă o rezolvare urgentă a raporturilor juridice, cum sunt de exemplu cele enumerate de art. 2821_i art. 582 C. proc. civ.
Drept urmare, normele care reglementează soluționarea cu celeritate a unei cereri trebuie supuse, mai întâi, unei interpretări teleologice, și, în al doilea rând, unei interpretări sistematice în situația unor inadvertențe legislative, astfel cum se identifică ele în speța de față.
2. Cererea de încuviințare executare silită are, în adevăr, caracterul unei cereri necontencioase, deoarece, prin soluționarea ei nu se tinde la stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană fiind unul din actele procedurale întocmite de executorul judecătoresc în succesiunea de acte pe care el le întocmește ca mandatar al creditorului și care au ca finalitate executarea silită a unui titlu executoriu. Ea este supusă procedurii reglementate de art. 331 - art. 339 C. proc. civ.
în aplicarea art. 338 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse dispozițiilor speciale care se întregesc însă cu cele relative la procedurile necontencioase, norma specială din art. 3731alin. (2) C. proc. civ., care reglementează procedura încuviințării silite se întregește cu norma de drept comun cuprinsă în art. 339 C. proc. civ., care reglementează căile de atac.
3. încheierea de încuviințare este, așadar, dată conform normei speciale din art. 3731alin. (2) C. proc. civ., de instanța de executare în camera de consiliu și fără citarea părților fiind, evident, o "măsură cu caracter necontencios", în sensul art. 339 C. proc. civ., luată de președintele instanței de executare.
4. Referirea din art. 373 alin. (2) C. proc. civ., la instanța de executare iar nu la președinte, precum în cazul prevăzut de art. 3733alin. (1) C. proc. civ., pentru încheierea de investire cu formulă executorie nu reprezintă un impediment în aplicarea prevederilor art. 339 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora "apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei se judecă de tribunal".
Aceasta deoarece:
- prin normele de organizare judiciară atât încuviințarea de executare cât și investirea cu formulă executorie au același regim juridic, ele fiind judecate de judecătorii stagiari (art. 22 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraților, modificat prin O.U.G. nr. 124/2004; anterior acestei modificări, conform art. 57 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, încuviințarea de executare și investirea cu formulă executorie erau judecate de judecătorul unic prin excepție de la principiul colegialității).
- în aplicarea prevederilor legale menționate, conform art. 29 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor, judecătorii cu atribuții privind activitatea compartimentului de executări civile sunt delegați de președinții instanțelor, calitate în care soluționează cererile de încuviințare silită, precum și alte cereri adresate acestui compartiment.
5. S-a interpretat teleologic și sistematic prevederile art. 3731alin. (2) C. proc. civ. și s-a constatat aplicabile în speță prevederile art. 339 alin. (3) C. proc. civ., excepția de necompetență materială a înaltei Curți de soluționare pe fond a recursului s-a privit ca întemeiată. în consecință, s-a admis recursul sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, s-a casat decizia Curții de apel și s-a trimis cauza la Tribunalul Cluj ca instanță competentă să soluționeze apelul declarat împotriva încheierii date de judecătorie.
| ← ICCJ. Decizia nr. 628/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 716/2005. Comercial → |
|---|
