ICCJ. Decizia nr. 731/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 18 noiembrie 2003, reclamanta SC V. SA. Frecăței a chemat în judecată pe pârâta S.A.A. SA Frecăței pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 812.635.760 lei contravaloare prestații și penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 227 din 27 ianuarie 2004, Judecătoria Tulcea a respins acțiunea reclamantei ca prematur formulată.
Curtea de Apel Constanța prin decizia civilă nr. 155 din 29 aprilie 2004, a admis apelul reclamantei, a anulat sentința civilă de mai sus și pe fond a admis cererea și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 872.747.618 lei reprezentând 812.635.760 lei pretenții comerciale, 60.111.858 lei majorări și 47.365.066 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel.
împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâta a declarat recurs, solicitând, în esență, respingerea acțiunii reclamantei, întrucât nu a fost efectuată concilierea și nu i s-au solicitat probe în legătură cu efectuarea lucrărilor respective.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea probatoriilor administrate de instanțe, în raport de susținerile pe care pârâta le face prin recursul de față, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate nefiind îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
în speță, așa cum corect s-a reținut prin hotărârea atacată, reclamanta s-a conformat dispozițiilor art. 720 C. proc. civ., privind concilierea, prin notificările din adresele nr. 232 din 11 noiembrie 2003 și nr. 1 din 6 ianuarie 2004, precum și nr. 23 din 22 mai 2003. Criticile pârâtei sub acest aspect neputând fi primite.
în ceea ce privește fondul cauzei, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe raporturile contractuale existente între părți privind prestările de servicii, făcând dovada executării lor prin procesul verbal de recepție, precum și prin avizele de însoțire a mărfurilor confirmate de delegatul pârâtei.
în consecință, corect instanța a procedat la antrenarea răspunderii contractuale a pârâtei, atât prin plata contravalorii prestațiilor cât și a majorărilor deduse din indicele de inflație.
Astfel că, recursul pârâtei se privește ca nefondat și a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 747/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 728/2005. Comercial → |
|---|
