ICCJ. Decizia nr. 728/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanții B.I., S.Z., A.V., D.A., Ș.V., Z.I., P.A. și S.E.D. au chemat în judecată pe pârâtele SC R. SA Onești și SC I. SA Ploiești pentru ca în temeiul Legii nr. 63/1991 să fie obligate la plata drepturilor bănești actualizate, reprezentând despăgubiri ce li se cuvin în calitate de autori ai invenției ce face obiectul B.I. acordat prin Hotărârea nr. 3/138 din 30 noiembrie 1992 de O.S.I.M. București.
Tribunalul Bacău, secția civilă, a admis în parte acțiunea reclamanților, a obligat-o pe pârâta SC R. SA Onești la plata sumei de 3.807.180.400 lei cu titlul de pretenții civile și a respins acțiunea față de pârâta SC I. SA Ploiești pentru lipsa calității procesuale pasive, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 346 din 24 octombrie 2000.
împotriva acestei hotărâri reclamanții și pârâta SC R. SA Onești, au formulat apel, vizând întinderea pretențiilor.
Prin încheierea din 13 mai 2004, Curtea de Apel Bacău, a admis cererea de suspendare a judecării cauzei, conform art. 35 din Legea nr. 64/1995, motivând că împotriva pârâtei SC R. SA Onești a fost deschisă procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, care are ca efect suspendarea tuturor acțiunilor judiciare și extrajudiciare pentru realizarea creanțelor debitorului sau bunurilor sale.
încheierea mai sus menționată a fost atacată cu recurs de către reclamanți, care au susținut că acțiunea care face obiectul litigiului de față nu are ca finalitate executarea unei creanțe comerciale asupra debitoarei sau bunurilor acesteia, ci recunoașterea în justiție a drepturilor bănești ce li se cuvin reclamanților în temeiul Legii nr. 64/1991. Au arătat că nu au un titlu executoriu sau o creanță certă, lichidă, exigibilă așa cum cer dispozițiile art. 24 din Legea nr. 64/1995, astfel că nu pot fi aplicate dispozițiile art. 35 din Legea 64/1995 și că măsura suspendării nu se justifică, fiindu-le încălcat liberul acces la justiție prevăzut de art. 1 din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Protocolul adițional nr. 1 C.E.D.O.
Recursul este fondat.
Conform dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 64/1995, republicată în 1999, în temeiul căruia a fost soluționată cererea de suspendare a judecării cauzei, de la data deschiderii procedurii, se suspendă toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Art. 35 a fost renumerotat cu nr. 42 în Legea nr. 64/1995 republicată în anul 2004.
Dispozițiile acestui articol se coroborează cu prevederile art. 29 din Legea nr. 64/1995 devenit art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 republicată în 2004. în acest context orice creditor, care are o creanță certă, lichidă și exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care a încetat plățile.
După cum se poate observa suspendarea prevăzută de art. 42 din Legea nr. 64/1995 republicată, are în vedere realizarea unei creanțe certe, lichide și exigibile, condiție pe care nu o îndeplinește creanța în litigiu, deoarece în cauză este în discuție întinderea creanței și nu realizarea acesteia.
în această împrejurare măsura suspendării dispusă de instanța de apel contrazice dispozițiile art. 36 coroborat cu art. 42 din Legea nr. 64/1995 republicată, astfel că această măsură s-a constatat a fi nelegală, a fost înlăturată, prin casarea încheierii atacate, motiv pentru care s-a admis recursul și s-a trimis cauza pentru continuarea judecării la Curtea de Apel Bacău.
| ← ICCJ. Decizia nr. 731/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 628/2005. Comercial → |
|---|
