ICCJ. Decizia nr. 796/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 2105 din 10 septembrie 2003, Tribunalul Argeș a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G.I. și a obligat pârâta SC A.Ț.A. SA, sucursala Pitești la plata a 1 din suma asigurată și la 11.250.000 lei cheltuieli de judecată.
Pârâta a declarat apel împotriva acestei sentințe.
Prin decizia nr. 31 din 8 decembrie 2003, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins apelul pârâtei.
în motivarea deciziei s-a reținut, în esență, că susținerile apelantei sunt neîntemeiate, întrucât aceasta nu este îndreptățită să refuze executarea contractului de asigurare pe motiv că asiguratul nu avea montat antifurt și nu avea decât un rând de chei, deoarece potrivit procesului verbal de inspecție întocmit de pârâtă înainte de încheierea contractului și declarațiilor asiguratului starea și dotarea autoturismului erau conforme cu realitatea.
împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs fără a preciza temeiul de casare prevăzut de art. 304 C. proc. civ.
Din conținutul recursului rezultă că hotărârea instanței de apel este considerată nelegală.
Recurenta susține că în mod greșit a fost reținută culpa comună a părților pentru repararea prejudiciului, că este lovit de nulitate contractul de asigurare ca urmare a erorii, viciu de consimțământ existent la data încheierii acestuia, că este dovedită reaua credință a asiguratului și falsul în declarații și că în mod greșit s-a respins excepția de neexecutare a contractului.
Recursul este neîntemeiat:
Din analizarea probelor dosarului rezultă că părțile în litigiu au încheiat un contract de asigurare tip C. pentru autoturismul proprietatea reclamantului și că în timpul executării acestui contract autoturismul a fost furat.
Producerea riscului asigurat îl îndreptățea pe asigurat să solicite despăgubiri.
întrucât asiguratul nu și-a executat obligația contractuală privind anunțarea furtului în 24 de ore de la constatarea acestuia și nu a depus cele două rânduri de chei, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate, instanțele au reținut culpa comună a părților în litigiu la acoperirea prejudiciului.
Susținerea recurentei referitoare la vicierea consimțământului cu ocazia încheierii contractului nu poate fi reținută întrucât pe de o parte nu este dovedită, iar pe de altă parte pârâta a dat dovadă de lipsă de diligență la întocmirea raportului de inspecție din care rezultă că autoturismul prezintă dotările standard pentru a se încheia contractul de asigurare.
Dealtfel, instanța nu a fost investită cu o cerere de reziliere a contractului și ca atare nu s-au adâncit verificările unui eventual dol pe care l-ar fi săvârșit asigurătorul.
Din verificarea actelor dosarului rezultă că asigurătorul nu a fost în eroare la data încheierii contractului, deoarece lipsa unei chei și a unui sistem antifurt nu constituie o eroare esențială. Antifurtul a fost montat ulterior, iar existența a două rânduri de chei nu este menționată în chestionarul completat de asigurat.
Cât privește excepția de neexecutare a contractului nu poate fi reținută, întrucât asiguratul și-a executat obligația de plată a primelor de asigurare.
Pentru aceste considerente recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 89/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 818/2005. Comercial → |
|---|
