ICCJ. Decizia nr. 814/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 13 ianuarie 2004, Biroul Executorului Judecătoresc T.G. a solicitat încuviințarea executării silite, prin poprire, a creanței creditoarei SC S.S.C. SRL București, împotriva debitoarei P.B.A.M.D., constatată prin sentința nr. 2309 din 3 mai 1999 a Tribunalului București, secția comercială.
Prin încheierea din 16 ianuarie 2004, Judecătoria sectorului VI București, a admis excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită și a respins cererea creditoarei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de executare a reținut că de la data rămânerii definitive a sentinței, 11 februarie 2000 și până la formularea cererii privind încuviințarea executării silite, 13 ianuarie 2004, au trecut mai mult de trei ani. în consecință, dreptul creditoarei de a cere executarea silită este prescris, conform art. 6 din decretul nr. 167/1958.
împotriva hotărârii primei instanțe creditoarea a declarat apel. Arătând că sentința a devenit irevocabilă numai la 9 mai 2001, apelanta a susținut că în mod greșit s-a pronunțat prima instanță, termenul de 3 ani împlinindu-se numai la 9 mai 2004, în raport de care cererea privind încuviințarea executării silite a fost formulată în termen.
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 45 din 26 februarie 2004, a respins apelul declarat de creditoare, ca nefondat.
în motivarea acestei hotărârii, instanța de control judiciar a reținut că potrivit art. 376 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile definitive au caracter executoriu, putând fi investite cu formulă executorie și puse în executare.
Drept urmare, dreptul la executarea silită se naște la data rămânerii definitive a hotărârii care, în speță, este 11 februarie 2000, așa cum corect a reținut prima instanță și în raport de care, dreptul creditoarei era prescris la data formulării cererii de încuviințare a executării silite.
S-a mai reținut de instanța de control judiciar că în cauză nu sunt incidente dispozițiile invocate de creditoare, recursul neavând caracter suspensiv de executare.
împotriva acestei din urmă hotărâri creditoarea a declarat recurs, susținând că în cauză, cursul prescripției a fost întrerupt prin declararea recursului.
Pe de altă parte, datorită parcurgerii întregului ciclu procesual, sentința nu a putut fi investită cu formulă executorie, dată fiind lipsa dosarului, deși s-a solicitat în nenumărate rânduri investirea.
în concluzie, creditoarea a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în, sensul admiterii cererii de încuviințare a executării silite.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Activitatea părților în domeniul jurisdicțional, fie că privește judecata fie că privește executarea hotărârilor judecătorești, este delimitată și condiționată de termenele legale.
în acest sens, prescripția mărginește în timp exercițiul acțiunilor, înlăturând incertitudinea drepturilor lăsate în părăsire și asigurând stabilitatea unor situații îndelung admise, prin pierderea ocrotirii dreptului respectiv pe calea acțiunii și posibilității de a obține executarea silită a obligației.
în cauză, creditoarea a solicitat încuviințarea executării titlului, după ce dreptul acesteia de a cere executarea silită s-a prescris. Dreptul la executarea silită a hotărârii s-a născut la data rămânerii definitive a sentinței și nu la data când hotărârea a rămas irevocabilă, în raport de împrejurarea că, față de obiectul litigiului care nu privește nici una din situațiile prevăzute de art. 300 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz recursul nu are caracter suspensiv de executare.
Pe de altă parte, exercitarea acestei din urmă căi de atac nu are caracter întreruptiv în condițiile art. 16 din decretul nr. 167/1958. Drept urmare, recursul se constată a fi nefondat sub aspectul primei critici.
Cu referire la cea de a doua critică, aceasta nu privește legalitatea hotărârii atacate, este lipsită de relevanță în raporturile creditoarei cu debitoarea și nu este susținută de probe, așa încât recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul acesteia.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea a respins recursul declarat de creditoare, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 745/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 81/2005. Comercial → |
|---|
