ICCJ. Decizia nr. 753/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 22 iulie 2003 la Tribunalul Maramureș, reclamanta SC M. SA Baia Mare, a chemat în judecată pârâta C.J.P.D.A.S. Baia Mare, pentru anularea în parte a convenției nr. 208/19/12/2002, privind înlesnirile la plata obligațiilor către bugetul asigurărilor de stat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 40/2002.
în motivare se arată că în mod nelegal s-a respins solicitarea reclamantei cu nr. 26/01/10/2002, privind anularea penalităților calculate, conform art. 83 din O.G. nr. 11/1996.
Prin convenția atacată pe lângă datoriile curente în valoare de 1.069.243.366 lei reclamanta a fost obligată să suporte și penalități în cuantum de 653.784.854 lei.
Pârâta prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea acțiunii invocând excepția lipsei calității procesuale pasive ale sale.
Tribunalul Maramureș prin sentința nr. 2667 din 20 octombrie 2003, a respins acțiunea reclamantei pentru anulare convenție.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC M. SA Baia Mare, solicitând admiterea apelului și rejudecând cauza admiterea acțiunii așa cum a fost promovată și în consecință să fie exonerată de plata penalităților în cuantum de 653.784.854 lei.
Prin decizia nr. 35 din 27 ianuarie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a anulat ca insuficient timbrat apelul reclamantei, reținând că apelanta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării trimise pentru termenul de judecată din 27 ianuarie 2005.
Cu petiția înregistrată la data de 20 februarie 2005, reclamanta SC M. SA Baia Mare, a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel.
Prin motivele de recurs reclamanta critică pentru nelegalitate hotărârea instanței de apel, a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 171.000 lei, cu chitanța din 12 decembrie 2003, în contul C.L.B.M.
Recurenta mai susține că față de acest fapt instanța de apel avea la îndemână fie să dispună regularizarea sumelor între beneficiarii taxei de timbru achitate fie să dea în debit suma pe care apreciau că o datorează și să treacă la soluționarea cauzei pe fond.
Pe fond, recurenta arată că sunt operante în cauză prevederile art. 37 din Legea 64/1995 republicată și modificată prin O.G. nr. 38/2002, potrivit cu care nici o dobândă ori cheltuială nu vor putea fi adăugat la creanțele născute anterior deschiderii procedurii și negarantate cu ipotecă, gaj sau altă garanție reală mobiliară, ori de retenție de orice fel iar în ce privește tardivitatea cererii, acțiunea în anulare în conformitate cu prevederile art. 37 din Legea 64/1995, nu este supusă unui anumit termen, condițiile fiind cele privitoare la conținutul planului de reorganizare aprobat.
Pentru motivele invocate recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și în consecință exonerarea de plata penalităților în cuantum de 404.312.913 lei.
Recursul declarat de reclamantă nu este fondat.
Analizând numai primul motiv de recurs invocat având în vedere că apelul a fost anulat ca insuficient timbrat, înalta Curte apreciază că deși reclamanta SC M. SA a fost încunoștiințată prin citația primită la data de 16 ianuarie 2004, să completeze timbrajul legal datorat în apel cu 34.000 lei taxă judiciară de timbru, în contul C.L.C.N. și nu s-a conformat acestei obligații legale, astfel în mod corect instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea 146/1997, respectiv art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ și a anulat ca insuficient timbrat apelul.
Față de considerentele prezentate, recursul declarat de reclamantă a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 763/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 566/2005. Comercial → |
|---|
