ICCJ. Decizia nr. 855/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 6184/2001 la Tribunalul Bacău, reclamantul C.T. a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Bacău, solicitând anularea procesului verbal și a hotărârii A.G.E.A. pârâtei din 30 noiembrie 2000 a hotărârii A.G.A. din 31 martie 2001, a actului constitutiv notat în A.G.A. din 31 martie 2000, precum și a raportului cenzorilor privind bilanțul și contul de profit și pierderi pentru anul 2000.
Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat ca reclamantul să răspundă personal de legalitatea îndatoririlor din fișa postului și de legalitatea întregii activități a societății, pentru perioada cât a fost angajatul acesteia în funcția de consilier juridic și să poarte întreaga răspundere pentru orice încălcare a prevederilor legale.
Prin sentința civilă nr. 349 din 19 februarie 2004, Tribunalul Bacău a respins, ca nefondat, atât acțiunea cât și cererea reconvențională și a obligat reclamantul să plătească în contul B.L.E. de pe lângă Tribunalul Bacău, expert R.E. suma de 5.020.000 lei, reprezentând diferență de onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Asociația PAS C. SA Bacău a fost înființată în baza sentinței civile nr. 51 din 21 octombrie 1993, obiectul principal de activitate fiind să dobândească și să folosească, pentru persoanele care fac parte din asociație, acțiuni ale societății comerciale cu capital majoritar de stat în vederea privatizării SC C. SA, în condițiile legii. Când scopul pentru care a fost constituită a fost realizat A.G.A. a hotărât dizolvarea asociației.
Procesul verbal încheiat la 30 noiembrie 2000, în cadrul A.G.E.A conține toate măsurile care au fost luate și, totodată constată îndeplinite toate condițiile de fond și formă pentru desfășurarea în condiții legale a acesteia.
Ulterior A.G.E.A. din 30 noiembrie 2000, s-a numit un lichidator din afara asociației care a întocmit bilanțul de lichidare și care a fost propus aprobării și aprobat de A.G.A. din 31 martie 2001. A.G.A. a avut ca ordine de zi raportul administratorilor privind execuția bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2000, contul de profit și pierderi la 31 decembrie 2000, raportul comisiei de cenzori pentru anul 2000, prezentarea bugetului de venituri și cheltuieli pentru anul 2001, realegerea comisiei de cenzori, diverse.
în urma convocării adunării generale au fost respectate dispozițiile legale referitoare la condițiile de participare, desfășurarea ședinței, dreptul de vot și exercitarea lui, adoptarea hotărârilor și procesul verbal al ședinței.
De asemenea actul adițional al SC C. SA, adoptat în A.G.A. din 31 martie 2001, a fost aprobat în unanimitate și este autentificat la notar sub nr. 1758/30 aprilie 2001.
împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs în termen, recurentul C.T. criticând-o numai în ceea ce privește greșita sa obligare la plata unui supliment la onorariul expertului desemnat în cauză, întrucât culpa întocmirii unui raport incomplet de expertiză care a necesitat efectuarea unui supliment cu răspunsuri la obiecții, aparține chiar expertului.
Prin decizia civilă nr. 130 din 25 mai 2004, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul reclamant C.T., împotriva sentinței civile nr. 349 din 19 februarie 2004, a Tribunalului Bacău în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC C. SA.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Bacău a reținut că suma la care a fost obligat reclamantul să plătească în contul B.L.E., reprezintă diferență de onorariu de expert pentru expertiza efectuată în cauză, neavându-se în vedere și răspunsul la obiecții.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs reclamantul C.T. criticând-o sub aspectul greșitei sale obligări la plata sumei de 5.020.000 lei, cu titlu de diferență onorariu expert.
în motivele de recurs se arată că această sumă nu se justifică întrucât expertul a răspuns și la obiecțiile la expertiză, datorită modului defectuos în care a efectuat-o în cauză.
în drept, reclamantul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, decizia instanței de apel fiind legală și temeinică.
De altfel, motivele invocate de recurent nu se încadrează în nici unul din motivele de recurs, expres și limitativ prevăzut în art. 304 C. proc. civ., recursul fiind cale extraordinară de atac, nondevolutivă, de verificare a legalității.
Chiar dacă s-ar trece peste scopul de control al legalității recursului, motive invocate de reclamant nu sunt fondate nici în fapt.
Astfel, reclamantul a fost obligat, corect, de prima instanță, să plătească în contul B.L.E. de pe lângă Tribunalul Bacău suma de 5.020.000 lei, cu titlu de diferență de onorariu expert (dispoziție menținută și de instanța de apel).
Suma la care a fost obligat reclamantul reprezintă supliment la onorariu de expert, în raport de decontul justificativ depuse la dosar, nefiind incluse și răspunsurile la obiecții.
De altfel, onorariul stabilit de instanță corespunde complexității expertizei.
în consecință, s-a avut în vedere considerentele expuse, înalta Curte, constatând că decizia instanței de apel a fost legală, în baza art. 312 C. proc. civ., a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamant.
| ← ICCJ. Decizia nr. 869/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 856/2005. Comercial → |
|---|
