ICCJ. Decizia nr. 820/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 145 din 9 ianuarie 2004, Judecătoria Ploiești, a admis acțiunea formulată de reclamanta SNP P. SA, sucursala Competrol București, împotriva pârâtelor SC P. SA Ploiești și SNTFM, Agenția Teritorială București pe care le-a obligat să plătească reclamantei 88.642.604 lei reprezentând despăgubiri civile și 8.080.557 lei cheltuieli de judecată.
Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta SC P. SA Ploiești.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 242 din 26 martie 2004, a hotărât astfel:
Respinge, ca nefondat, apelul pârâtei SNTFM C.F.R. M. SA, sucursala București.
Admite apelul declarat de pârâta SC P. SA Ploiești împotriva sentinței nr. 145 din 9 ianuarie 2004, pronunțată de Judecătoria Ploiești, pe care o schimbă în parte, în sensul că admite în parte acțiunea intimatei reclamante numai față de SNTFM C.F.R. M. SA, sucursala București.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă pârâta intimată SNTFM C.F.R. M., sucursala București să plătească apelantei pârâte SC P. SA suma de 3.274.278 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
împotriva acestei decizii, pârâta SNTFM C.F.R. M. SA, sucursala București a declarat recurs.
Constatând nelegalitatea căii de atac a apelului, în speță, față de cuantumul pretențiilor deduse judecății (sub 200.000.000 lei) și dispozițiile art. 2821C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data pronunțării sentinței atacate, Curtea, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a invocat din oficiu, excepția de necompetență materială a Curții de Apel Ploiești de a soluționa calea de atac formulată împotriva sentinței judecătoriei ca fiind apel.
în considerarea acestor dispoziții legale și obiectului cererii dedusă judecății, Curtea va admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel Ploiești de a soluționa apelul declarat în cauză.
Ca o consecință a admiterii acestei excepții, Curtea a apreciat ca fiind de prisos examinarea motivelor de recurs invocate de apelanta pârâtă, astfel că, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (1) și alin. (5) C. proc. civ., a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza Tribunalului Prahova, ca instanță imediat superioară Judecătoriei Ploiești, spre a soluționa calea de atac prevăzută de lege ;i a fost exercitată împotriva sentinței atacate, respectiv recursul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 798/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 821/2005. Comercial → |
|---|
