ICCJ. Decizia nr. 83/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția VI-a comercială, la data de 29 ianuarie 2003, reclamanta R.A.A.P.P.S., sucursala pentru Administrarea și întreținerea Fondului Imobiliar a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei U.N.P.A. din România la plata sumei de 433.285.018 lei reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a spațiului situat în Bd. Nicolae Bălcescu, pe perioada 1 octombrie 2001 - 31 iulie 2002, precum și la daune calculate conform O.G. nr. 9/2000.
Prin sentința civilă nr. 11294 din 24 septembrie 2003, tribunalul a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei, reținând în considerentele sentinței că aceasta nu a făcut dovezi certe referitoare la folosința spațiului de către pârâtă, iar pe de altă parte, facturile emise de reclamantă nu au fost acceptate la plată de către pârâtă.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, invocând motive de netemeinicie și nelegalitate.
Curtea de Apel București, secția V-a comercială, prin decizia comercială nr. 378 din 13 septembrie 2004, admite apelul, schimbă în tot sentința atacată în sensul că admite acțiunea astfel cum a fost precizată și completată și obligă pârâta să-i plătească reclamantei suma de 745.040.563 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosință (182.627.746 lei), contravaloare servicii (117.039.932 lei) și 248.340.238 lei dobândă legală aferentă dispunând totodată evacuarea pârâtei din imobilul situat în București, Bd. Nicolae Bălcescu pentru lipsă titlu locativ.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control a reținut că, reclamanta a primit imobilul în administrare la data de 27 februarie 1997, conform protocolului nr. 5831 încheiat cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale, pârâta ocupând la acea dată un spațiu de 206,62 mp. fără forme legale.
Mai reține instanța că pârâta a refuzat constant să achite cheltuielile legate de utilizarea spațiului respectiv contravaloarea folosinței și a utilităților de care a beneficiat, sume facturate de reclamantă și comunicate conform borderourilor atașate la dosar și pe care pârâta nu le-a contestat.
în contra acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta invocând ca motive de critică dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
în argumentarea criticilor formulate, recurenta susține că: 1) reclamanta nu a făcut dovezi certe referitoare la încheierea unui contract de închiriere și prestări servicii pentru spațiul pe care l-a deținut; 2) borderourile depuse de reclamantă în sprijinul pretențiilor sale nu fac dovada debitului solicitat, putând fi socotite doar un început de dovadă scrisă; instanța nu a verificat respectarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 720 C. proc. civ., privitoare la concilierea directă prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată.
Recursul este nefondat:
1. Reclamanta, titulara dreptului de administrare a spațiului situat în Bd. Nicolae Bălcescu, a solicitat evacuarea pârâtei din spațiul pe care îl ocupă la adresa sus-menționată, pentru lipsă de titlu locativ, situație în care pârâtei îi revenea sarcina de a proba că are un titlu locativ valabil pentru spațiul respectiv, pe care, de necontestat îl ocupă, unde își are și sediul social.
Or, pârâta nu a făcut dovada existenței unui titlu locativ valabil, ceea ce însă nu o exonerează de obligația de a achita contravaloarea folosinței spațiului și a utilităților de care a beneficiat, pe perioada în care a ocupat spațiul respectiv.
2. Reclamanta a dovedit în condițiile art. 46 C. com., cu facturile comunicate lunar pârâtei contravaloarea folosinței și a utilităților datorate, sumele nefiind contestate de către pârâtă.
3. Dispozițiile art. 7201C. proc. civ., au fost respectate, potrivit convocării la conciliere pentru data de 25 februarie 2002, convocare neonorată de pârâtă.
Prin urmare, criticile formulate de recurentă privitoare la nelegalitatea hotărârii atacate sunt nefondate, astfel ca în temeiul art. 312 C. proc. civ., înalta Curte a respins prezentul recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 821/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 825/2005. Comercial → |
|---|
