ICCJ. Decizia nr. 1045/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1045/2006
Dosar nr. 2902/1/2005
Dosar vechi nr. 618/2005
Şedinţa publică din 15 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1076/2004 reclamanta SC R.C.R.C.E. SA a chemat în judecată pârâţii SC M. SRL Iaşi şi SC C. SA Iaşi solicitând instanţei să constate că se opune oricărei hotărâri trecute, prezente şi viitoare ale asociaţilor, SC M. SRL, declararea nulităţii oricăror înregistrări şi menţiuni nelegale ale SC M. SRL la O.R.C. Iaşi, care se referă la transferul părţilor sociale şi obligarea SC C. SA Iaşi la repararea prejudiciilor cauzate SC R.C.R.C.E. SA în valoare de 16.000.000.000 lei.
Prin sentinţa nr. 462/ E din 28 aprilie 2004 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. 1076/2004 s-a anulat ca netimbrată acţiunea introdusă de reclamanta SC R.C.R.C.E. SA Iaşi în contradictoriu cu pârâtele SC M. SRL Iaşi şi SC C. SA Iaşi.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că deşi reclamanta a fost încunoştinţată cu privire la obligaţia de a timbra legal acţiunea cu taxa de timbru în sumă de 196.710.050 lei şi timbru judiciar în valoare de 50.000 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare din 21 aprilie 2004, aceasta nu s-a conformat dispoziţiei instanţei.
Aşa fiind, având în vedere prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995, tribunalul a anulat ca netimbrată acţiunea promovată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC R.C.R.C.E. SA Iaşi, considerând sentinţa nelegală cu privire la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 şi OG nr. 32/1995. Apelanta a depus precizări privind procedura de citare cu O.R.C. Iaşi, precizări privind părţile chemate în judecată, obiectul acţiunii şi temeiurile legale, probe şi concluzii scrise.
Intervenienta SC D.C. SRL Iaşi a depus precizări privind cererea de intervenţie în interes propriu şi în interesul reclamantei.
Prin Decizia nr. 503 din 29 noiembrie 2004, Curtea de Apel Iaşi a respins apelul formulat de reclamantă.
A anulat cererea de intervenţie formulată de SC D.C. SRL Iaşi.
Curtea de Apel, a reţinut că în mod corect prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995.
Cu privire la cererea de intervenţie, instanţa a reţinut că intervenienta stăruie în soluţionarea acestei cereri care este evaluabilă în bani şi a dispus ca aceasta să achite 210.601.847 lei taxă judiciară de timbru şi 50.000 lei timbru judiciar.
Intervenienta nu a achitat aceste taxe şi instanţa a anulat cererea de intervenţie ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC R.C.R.C.E. SA Iaşi invocând în condiţiile art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ. nelegalitatea soluţiei.
Prin motivele de recurs s-a susţinut în esenţă că instanţa de apel a încălcat formele de procedură, în sensul că procedura de citare cu intimatul-revizuient B.V., asociat al SC M. SRL s-a făcut la o adresă greşită, în loc de adresa corectă de domiciliu, precum şi procedura de citare cu pârâta SC M. SRL care s-a făcut la o adresă greşită de domiciliu a administratorului, în locul adresei corecte de domiciliu.
S-a mai invocat încălcarea dispoziţiilor art. 261 C. proc. civ., întrucât Decizia instanţei de apel nu cuprinde domiciliul sau reşedinţa părţilor, a dispoziţiilor art. 264 C. proc. civ., având în vedere că motivarea s-a făcut peste termenul de 30 de zile prevăzut de text şi că au fost încălcate şi aplicate greşit dispoziţiile Legii nr. 146/1997 modificată şi OG nr. 32/1995 modificată, respectiv art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, art. 3 alin. (1) şi (3) OG nr. 32/1995.
La data de 13 iunie 2005 s-a depus întâmpinare de pârâta SC C. SA Iaşi, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
B.V. în calitate de asociat al SC M. SRL Iaşi şi în nume propriu a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului.
Intervenienta SC D.C. SRL şi D.C., au depus concluzii scrise şi au solicitat admiterea recursului.
Recurenta reclamantă a depus şi concluzii scrise.
Recursul nu este fondat.
Motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu este întemeiat.
Conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Neregularitatea procedurii de citare este sancţionată potrivit art. 108 alin. (2) C. proc. civ. cu nulitatea relativă, care poate fi invocată numai de partea vizată de îndeplinirea nelegală a actului procedural, care are interes să o invoce.
În speţă, recurentul şi-a întemeiat primul motiv de recurs pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, invocând că instanţa de apel a soluţionat cauza cu lipsă de procedură faţă de intimaţii B.V. şi SC M. SRL.
Recurentului, căruia i s-a respins apelul nu este îndreptăţit să invoce în favoarea sa, neîndeplinirea legală a citării intimaţilor B.V. şi SC M. SRL, nulitate relativă de care se pot prevala numai aceştia, dacă se consideră vătămaţi.
Nerespectarea normelor legale privitoare la citare nu au produs reclamantului vreo vătămare, sub forma unui prejudiciu patrimonial sau prin încălcarea altor drepturi procesuale recunoscute părţii în proces, condiţii în care hotărârea pronunţată nu este lovită de nulitate.
Nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa de apel făcând o aplicare corectă a legii.
Este adevărat că, potrivit art. 261 pct. 2 C. proc. civ. hotărârea tribunalului trebuie să cuprindă domiciliul sau reşedinţa părţilor, însă lipsa unor asemenea menţiuni din hotărâre nu atrag nulitatea hotărârii.
Textul de lege invocat de recurent nu prevede sancţiunea nulităţii pentru un astfel de motiv.
Lipsa acestor motive nu poate constitui o nulitate peste care nu se poate trece întrucât nu a pricinuit nici unei părţi vreo vătămare, comunicarea hotărârii făcându-se legal la domiciliile acestora.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 264 C. proc. civ., invocate de recurent se reţine că nerespectarea termenului prevăzut de acesta nu influenţează valabilitatea hotărârii, deoarece este un termen relativ.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare, acţiunile şi cererile formulate în justiţie se timbrează conform legii, nerespectarea acestei obligaţii fiind sancţionată de dispoziţiile art. 20 alin. (3), cu anularea.
Prevederile Legii nr. 146/1997 şi OG nr. 32/1995, astfel cum au fost modificate au fost corect interpretate şi aplicate în cauză.
Făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 şi art. 3 alin. (2) din OG nr. 32/1995, s-a constatat corect că acţiunea formulată de recurenta-reclamantă este evaluabilă în bani şi că aceasta avea obligaţia legală să timbreze acţiunea. În raport de obiectul cererii dedusă judecăţii se constată că dispoziţiile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, art. 3 alin. (1) şi (3) din OG nr. 32/1995 nu sunt incidente în cauză.
În condiţiile în care pentru termenul din 28 aprilie 2004, când s-a pronunţat sentinţa, reclamantul nu a depus taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar, stabilite în sarcina sa, în mod corect s-a dispus în conformitate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995 anularea ca netimbrată a acţiunii, astfel că recursul este nefondat şi urmează să fie respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.C.R.C.E. SA Iaşi, împotriva deciziei nr. 503 din 29 noiembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. 5002/2004 ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1046/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1043/2006. Comercial → |
|---|
