ICCJ. Decizia nr. 1050/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1050/2006
Dosar nou nr. 10936/1/2005
Dosar vechi nr. 2638/2005
Şedinţa publică din 15 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 11754 din 18 octombrie 2004, Tribunalul Bucureşti secţia a VI-a comercială a admis excepţia prematurităţii introducerii acţiunii. A respins acţiunea formulată de reclamantul T.F., în contradictoriu cu pârâta SC C.T. SRL Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut cu privire la excepţia invocată de pârâtă, că la data de 5 mai 2004, reclamantul a comunicat pârâtei prin intermediului executorului judecătoresc o convocare la conciliere directă pentru data de 25 aprilie 2004, rămânând ca pârâta să se prezinte în vederea concilierii litigiului la societatea civilă profesională de avocaţi Ş.D.A. În cuprinsul acestei convocări nu se menţionează nimic despre înscrisurile care stau la baza emiterii pretenţiilor reclamantului, iar în comunicarea notificării nu este cuprinsă menţiunea că odată cu convocarea la conciliere ar fi fost comunicate pârâtei şi înscrisuri.
S-a mai reţinut că pârâta a comunicat reclamantului că nu se poate prezenta la data fixată şi a propus o nouă întâlnire la data de 8 iulie 2004, la care însă reclamantul nu a mai răspuns, deşi adresa a fost comunicată aceleiaşi case de avocaţi.
Faţă de cele reţinute, Tribunalul a constatat că au fost încălcate normele prevăzute de art. 7201 C. proc. civ. referire la efectuarea concilierii prealabile a litigiului şi de art. 7201 alin. (2) privitoare la comunicarea înscrisurilor prin care se specifică pretenţiile reclamantei, astfel că a pronunţat soluţia mai sus arătată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 288 din 8 aprilie 2005 a respins apelul ca nefondat, menţinând sentinţa fondului.
La data de 23 iunie 2005, reclamantul a declarat recurs, împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, întemeiat pe prevederile pct. 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Criticile vizează interpretarea greşită a prevederilor art. 7201 C. proc. civ., în sensul că lipsa menţionării în cuprinsul convocării a înscrisurilor doveditoare este o formalitate, de prisos de altfel, câtă vreme scopul urmărit de legiuitor prin introducerea acestei prevederi a fost de soluţionare urgentă a litigiilor comerciale, de conservare a relaţiilor existente.
Ori în speţă, procedura convocării la conciliere a fost legal îndeplinită, fiind greşit reţinută culpa reclamantului de a nu fi trimis pârâtei şi înscrisuri doveditoare.
Se mai susţine şi împrejurarea că reclamantul nu are obligaţia legală de a respecta propunerea intimatei de amânare a datei concilierii, câtă vreme în speţă, această prelungire nu a fost pertinent argumentată, demonstrând chiar reaua – credinţă a pârâtei.
Pentru aceste motive, reclamantul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii, cu trimitere spre rejudecare instanţei de fond.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin introducerea Cap XIV în C. proc. civ., intitulat Dispoziţii, privind soluţionarea litigiilor în materie comercială, legiuitorul a stabilit o procedură specială, aparte pentru soluţionarea acestor litigii, obligatorie, cu caracter imperativ şi de strictă interpretare.
În speţă, reclamantul a încălcat dispoziţiile imperative şi obligatorii ale art. 7201 (pct. 2) care prevăd în mod expres următoarele:
În scopul arătat la alin. (1) reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare, pe care se sprijină acestea.
Aşa fiind, reclamantul în mod greşit susţine că nu există nici o obligaţie legală de a se menţiona expres faptul trimiterii unui anumit înscris, ba mai mult că art. 7201 C. proc. civ. obligă pe cel ce pretinde executarea unei obligaţii de natură comercială că este ţinut să respecte doar un singur termen din articolul menţionat şi anume data convocării, care nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii adresei de conciliere, restul fiind menţiuni neesenţiale.
Dat fiind caracterul imperativ şi de strictă interpretare a dispoziţiilor mai sus arătate, Curtea constată că instanţa de apel în mod corect a respins apelul reclamantului, reţinând încălcarea acestor dispoziţii.
Prin urmare, în cauză nefiind motive de modificare sau casare a hotărârii atacate, în sensul celor stipulate prin pct. 1-9 ale art. 304 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul T.F., împotriva deciziei nr. 288 din 8 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1023/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1049/2006. Comercial → |
|---|
