ICCJ. Decizia nr. 1049/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1049/2006
Dosar nou nr. 10913/1/2005
Dosar vechi nr. 2633/2005
Şedinţa publică din 15 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 133 din 16 iulie 2004, pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U. Bucureşti a fost admisă cererea reclamantei S.A. Bucureşti în contradictoriu cu pârâta S.I. Băneasa, dispunându-se ieşirea reclamantei din indiviziune în care se află cu pârâta, conform variantei I din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul judiciar Ş.E., a fost respinsă cererea reconvenţională ca neîntemeiată, fiind obligată pârâta către reclamantă la 34.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii arbitrale s-a reţinut că în vederea determinării fizice a drepturilor părţilor, în limita celor statuate prin Decizia civilă nr. 1511/A/2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 9/2001, prin care s-a stabilit irevocabil că reclamanta deţine în indiviziune cu pârâta o suprafaţă construită de 2.998,82 m.p. situată în Bucureşti, construcţii situate pe un teren proprietate de stat atribuit în folosinţă reclamantei gratuit şi fără termen şi dispunerii ieşirii din indiviziune conform dispoziţiilor art. 728 alin. (1) C. civ. trebuie validat raportul de expertiză întocmit în cauză în varianta I.
Referitor la cererea reconvenţională, tribunalul arbitral a reţinut că este neîntemeiată deoarece solicitarea pârâtei de a se stabili un alt cadru indiviz din care să se dispună ieşirea din indiviziune ar însemna să se încalce autoritatea de lucru judecat stabilită prin Decizia civilă nr. 1511/A/2001 a Tribunalului Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe a formulat acţiune în anulare pârâta S.I. Băneasa, acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 364 lit. f) şi i) C. proc. civ., în esenţă pentru următoarele motive:
1. În componenţa completului arbitral a intrat, la propunerea reclamantei, o persoană care era incompatibilă să judece această cerere, respectiv arbitrul I.V., care în perioada 1993 – 1997 a reprezentat interesele acesteia, în calitate de consilier juridic într-un alt litigiu cu pârâta actuală.
2. Organul de arbitraj nu s-a pronunţat cu privire la cererea reconvenţională prin care pârâta solicita separarea patrimonială globală a celor două societăţi, reţinând în mod nejustificat, că pârâta ar fi formulat pretenţii doar cu privire la imobilul (spaţiul) de 2.998,82 m.p.
Prin Decizia comercială nr. 343/ R din 1 aprilie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea în anulare formulată de petenta S.I. Băneasa, în contradictoriu cu intimata S.I. Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 133 din 16 iulie 2004 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U. Bucureşti ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut referitor la primul motiv pe de o parte că nu există nici o dispoziţie legală care să stabilească o situaţie de incompatibilitate atât de îndelungată (7 - 8 ani) în privinţa arbitrilor, iar pe de altă parte petenta avea posibilitatea să formuleze cerere de recuzare a arbitrului vizat în condiţiile art. 3511 C. proc. civ., lucru pe care însă nu l-a făcut.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv al acţiunii în anulare instanţa a reţinut că nu se poate aprecia că tribunalul arbitral nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut deoarece chiar în dispozitivul hotărârii arbitrale s-a dispus respingerea cererii reconvenţionale ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta S.I. Băneasa susţinând că s-a aplicat greşit legea, când s-a respins acţiunea în anulare deoarece au fost încălcate dispoziţiile art. 364 lit. f) şi i) C. proc. civ.
În acest sens s-a arătat că organul arbitral nu s-a pronunţat asupra unui lucru care se ceruse, motiv prevăzut de art. 364 lit. f) C. proc. civ., ce atrage admiterea acţiunii în anulare, respectiv asupra cererii reconvenţionale prin care pârâta a solicitat ieşirea din indiviziune asupra întregului patrimoniu a celor două societăţi şi că hotărârea arbitrală a fost dată cu încălcarea normelor imperative care reglementează incompatibilitatea în activitatea jurisdicţională şi care guvernează şi numirea arbitrilor, ce atrag incidenţa dispoziţiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ. Arbitrii ca şi judecătorii trebuie să fie imparţiali în activitatea de judecată pe care o desfăşoară.
Recurenta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 299 şi urm. C. proc. civ. şi ale Cărţii a IV-a C. proc. civ.
La data de 18 noiembrie 2005, intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi se va respinge pentru următoarele considerente.
Prin sentinţa nr. 133/2004, tribunalul arbitral s-a pronunţat cu privire la cererea reconvenţională formulată de S.I. Băneasa, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată, astfel că nu se poate aprecia că tribunalul arbitral nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 364 lit. f) C. proc. civ., interpretare reţinută în mod corect de Curtea de Apel Bucureşti în Decizia criticată.
Tribunalul arbitral a admis cererea reclamantei şi a dispus ieşirea din indiviziune, conform variantei I din raportul de expertiză întocmit în cauză şi a analizat şi s-a pronunţat şi cu privire la pretenţiile S.I. Băneasa, din cererea reconvenţională, respingerea acesteia fiind motivată prin considerentele hotărârii.
Nu se poate reţine nici critica privind încălcarea art. 364 lit. i) C. proc. civ., întrucât faptul că din completul arbitral a făcut parte, la propunerea reclamantei o persoană care în perioada 1993 – 1997 a reprezentat interesele acesteia în calitate de consilier juridic într-un alt litigiu cu părţile, nu se încadrează în nici unul din cazurile de incompatibilitate expres şi limitativ prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare şi care nu pot fi extinse prin analogie.
Aşa fiind situaţia invocată de S.I. Băneasa nu atrage incompatibilitatea arbitrului de a soluţiona litigiul arbitral dedus judecăţii încât critica este neîntemeiată hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti fiind legală şi temeinică.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat declarat de S.I. Băneasa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I. Băneasa, împotriva deciziei nr. 343 din 1 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1050/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1047/2006. Comercial → |
|---|
