ICCJ. Decizia nr. 1046/2006. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1046/2006
Dosar nou nr. 3251/1/2005
Dosar vechi nr. 708/2005
Şedinţa publică din 15 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 9 iunie 2004, la Tribunalul Satu Mare, petenta SC C.O. SRL a solicitat restituirea taxei de timbru în sumă de 67.200.000 lei, achitată cu chitanţa din 18 iunie 2003, aflată la acest dosar.
În motivarea cererii, petenta invocă faptul că a introdus acţiunea împotriva pârâtei B.C.R. Negreşti Oaş, prin care a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 3.950.000.000 lei prejudiciu cauzat ca urmare a nerespectării de către angajaţii pârâtei a Normelor Legii nr. 59/1934, a Legii nr. 83/1994 şi a Normelor cadru nr. 7/1994, regulamentul B.N.R. nr. 8/1994, Normele cadru nr. 15/1994 şi nr. 1/2000 al B.C.R.
Totodată, petenta a arătat că pârâta a invocat excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, prevăzută de art. 720 C. proc. civ., prin întâmpinarea depusă, instanţa de judecată admiţând excepţia şi pe cale de consecinţă respingând acţiunea ca prematur introdusă.
Consideră petenta, că atâta timp cât nu s-a trecut la administrarea probatoriului şi s-a respins acţiunea ca prematur introdusă, este îndreptăţită să solicite în baza art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 146/1997 restituirea taxei de timbru.
Tribunalul Satu Mare, prin încheierea nr. 13/ LC din 2 noiembrie 2004 a respins cererea formulată de petenta reclamantă SC C.O. SRL, reprezentată legal prin SC C.L. SA Satu Mare, pentru completarea dispozitivului sentinţei nr. 13/LC/2004 în contradictoriu cu pârâta B.C.R. Negreşti Oaş.
În considerentele acestei încheieri, instanţa a reţinut că cererea petentei vizează dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. şi în acest temei a şi analizat-o, constatând că prin respingerea acţiunii ca prematur introdusă, ca urmare a neîndeplinirii procedurii de conciliere prealabilă, a fost reţinută culpa reclamantei, motiv pentru care nu se justifică restituirea taxei judiciare de timbru. S-a mai argumentat că petenta a invocat greşit temeiul de drept, respectiv art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 64/1997, privind scutirile de la plata taxei judiciare de timbru, însă a precizat că art. 24 lit. c) din acest act normativ prevede o scutire de la plata acestor taxe, pentru „obligaţiile legale şi contractuale de întreţinere" ceea ce nu este cazul de faţă.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel reclamanta B.M., în nume propriu şi în calitate de administrator al SC C.O. SRL şi B.F., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia nr. 1/ C din 11 ianuarie 2005, a respins apelul, ca nefondat, păstrând soluţia pronunţată la fond, cu motivarea în esenţă că nu sunt incidente în cauză nici prevederile art. 23 lit. c) din Legea nr. 146/1997 şi nici cele prevăzute de alin. (1) lit. c), a aceluiaşi articol.
S-a mai argumentat că prevederile art. 42 din Legea nr. 64/1995 republicată, vizează scutiri de taxă pentru toate acţiunile introduse de lichidator, în cadrul procedurii de lichidare, nu şi de foştii administratori ai debitoarei, iar această nouă prevedere a intrat în vigoare ulterior soluţionării acţiunii pentru care apelanţii au achitat taxa de timbru, a cărei restituire se cere.
La data de 10 februarie 2005, reclamanta B.M. în calitate de administrator al SC C.O. SRL a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 8 şi 10 C. proc. civ.
Criticile vizează greşita reţinere a situaţiei juridice a societăţii reclamante în sensul că la data introducerii acţiunii, respectiv iunie 2003, aceasta se afla în reorganizare judiciară drept urmare cererea era scutită de plata taxei de timbru iar pe de altă parte, instanţa de judecată nu a reţinut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 231 lit. c) din Legea nr. 146/1997, acţiunea fiind respinsă ca prematur introdusă, astfel încât greşit nu s-a dispus restituirea taxei judiciare de timbru.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, cu trimitere spre rejudecare.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit noilor reglementări ale codului de procedură civilă, introduse prin Legea nr. 195/2004, art. 304 cuprinde ca motive de modificare sau casare pct. 1-9, fiind abrogat pct. 10 invocat de recurentă în cerere, astfel că orice critică formulată în acest temei, nu poate fi examinată.
Cât priveşte pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., invocat de asemenea de către recurentă, Curtea reţine că acesta nu se regăseşte în critica formulată în recurs, neavând nici o legătură cu motivarea cererii.
De altfel, soluţia pronunţată în apel este legală şi temeinică. Acţiunea introductivă a fost formulată de foştii administratori ai debitoarei, împrejurare în raport cu care dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 64/1995 republicată, nu sunt incidente şi dat fiind faptul că acestea au intrat în vigoare ulterior soluţionării cauzei.
Susţinerea recurentei privind aplicabilitatea art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 146/1997 în mod corect a fost înlăturată de către instanţa de apel, întrucât prevederea acestui text face trimitere la acţiunile ori cererile rămase fără obiect, ori în speţă, acţiunea a fost respinsă ca prematur introdusă.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B.M., administrator al SC C.O. SRL Negreşti Oaş, împotriva deciziei nr. 1/ C din 11 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 5824/C/2004, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 1047/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1045/2006. Comercial → |
---|