ICCJ. Decizia nr. 1047/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1047/2006
Dosar nou nr. 5604/1/2005
Dosar vechi nr. 1299/2005
Şedinţa publică din 15 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 14 ianuarie 2003 şi precizată ulterior, reclamanta SC B.S. SA prin lichidator F.G.D.S.B. a solicitat obligarea pârâtei SC G. SA la plata sumei de 1.046.182.110,93 dolari S.U.A.
Prin sentinţa comercială nr. 4646 din 7 aprilie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte acţiunea precizată şi a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 4.819,50 dolari S.U.A., plătibili în lei la cursul B.N.R. în ziua plăţii, reprezentând chirie restantă.
S-a respins cererea privind plata despăgubirilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta susţinând că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la petitul acţiunii privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale şi nu a exercitat suficient rol activ potrivit art. 129 pct. 5 C. proc. civ., pentru stabilirea situaţiei reale şi nu a valorificat interogatoriul pârâtei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 2 din 10 ianuarie 2005 a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că, în raport cu precizarea acţiunii, instanţa de fond s-a pronunţat în limitele investirii administrând toate probele utile, pertinente şi concludente, privind atât apărările reclamantei cât şi ale pârâtei şi respectând principiul contradictorialităţii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 5, 9 şi 10 C. proc. civ.
A susţinut că instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., pe fondul neîndeplinirii obligaţiilor legale procedurale determinate de principiul rolului activ al judecătorului, încălcând dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., deoarece ca şi instanţa de fond a respins cererea de completare a probatoriului cu expertiză tehnică şi audierea a doi martori în condiţiile în care probele erau contradictorii neexercitându-şi astfel, rolul de instanţă de control judiciar.
O altă critică priveşte faptul că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au reţinut nefondat faptul că reclamanta prin cererea precizatoare şi-a restrâns cererea iniţială şi nu a mai solicitat dobânzi comerciale, fapt contrazis de apărările formulate la întâmpinarea depusă de pârâtă, iar renunţarea la judecată nu poate opera decât în condiţiile legii.
Recursul este nefondat.
Datorită caracterului devolutiv al apelului, părţile, în principiu, pot cere refacerea în tot sau în parte a probelor administrate la prima instanţă sau să ceară probe noi.
Instanţa trebuie să constate dacă probele sunt greşite sau neîndestulătoare, ceea ce, în cauză, a şi făcut, potrivit dovezilor deja existente la dosar, fără a încălca deci, dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., aprobarea acestor cereri fiind lăsată la suverana apreciere a acesteia, iar în cauză s-au administrat, atât probe cu acte cât şi cu martori.
Prin urmare, motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este nefondat.
Cât priveşte critica legată de neacordarea dobânzilor legale, instanţa de apel ca şi cea de fond a avut în vedere cererea precizatoare în condiţiile art. 132 C. proc. civ., orice alte susţineri sau apărări precum cea la care se referă, fiind în afara dispoziţiilor procedurale din punct de vedere al obligaţiei părţii de a determina exact obiectul prin chiar cererea de chemare în judecată, aceeaşi valoare având din punct de vedere al investirii instanţei şi precizarea (modificarea) acesteia.
Faţă de cele arătate nu este întemeiat nici motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cât priveşte motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 10 C. proc. civ., acesta nu a fost dezvoltat încât pentru toate cele sus-evocate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul F.G.D.S.B. lichidator al SC B.S. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 2 din 10 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1049/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1046/2006. Comercial → |
|---|
