ICCJ. Decizia nr. 1058/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1058/2006
Dosar nr. 12286/1/2005
Dosar vechi nr. 2976/2005
Şedinţa publică din 15 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa nr. 1516 din 11 iunie 2004, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii introdusă de reclamanta SC R.S.D.M.N. SRL, împotriva pârâtei SC R. SRL, pentru plata sumei de 25.144,40 euro, reprezentând contravaloare facturi, în favoarea Tribunalului Alba, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Prin sentinţa nr. 19 din 20 ianuarie 2005, Tribunalul Alba, investit prin declinare a admis acţiunea comercială formulată şi precizată de reclamanta SC R.S.D.M.N. SRL Arad, împotriva pârâtei SC R. SRL Alba Iulia şi, în consecinţă a obligat pârâta să plătească reclamantei contravaloarea în lei la data plăţii a sumei de 25.144,40 euro cu titlu de debit restant şi suma de 46.823.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut, în esenţă că prin acceptarea şi plata facturilor emise de reclamantă, pârâta a acceptat preţurile solicitate de aceasta pentru manoperă şi că în calitate de comisionară le-a livrat beneficiarului extern la un preţ mai mic decât cel facturat de comitentă, în acord cu dispoziţiile art. 408 pct. 1 C. com., pârâta va fi obligată să suporte diferenţa de preţ.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 99/ A din 6 mai 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii pronunţate la fond, cu motivarea în esenţă, că cele 5 facturi în litigiu nu au fost contestate de către pârâtă după primirea lor, acest fapt producându-se numai când reclamanta a refuzat să mai lucreze pentru aceasta, astfel că după emiterea ultimei facturi din 15 noiembrie 2002, pârâta a comunicat că nu mai acceptă preţurile şi reziliază contractul. Prin urmare susţinerea pârâtei în sensul că a refuzat repetat plata facturilor nu este dovedită, decât după încetarea raporturilor comerciale dintre părţi.
La data de 20 iunie 2005, pârâta a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Din dezvoltarea motivelor de recurs, rezultă că pârâta a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie şi nu pentru nelegalitate, aşa cum prevede expres art. 304 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că în baza contractului de comision din 14 mai 2002, între părţi s-au derulat operaţiuni comerciale, care nu au fost analizate temeinic de instanţele de judecată, în raport de probatoriul administrat în cauză, reţinându-se greşit că pârâta n-ar fi făcut dovada primirii reclamaţiilor primare de export de către reclamantă.
Mai susţine pârâta, că s-a demonstrat în cauză, chiar prin recunoaşterea reclamantei că aceasta nu a efectuat întregul proces de producţie al unui articol exportat ci doar unele operaţii parţiale pentru obţinerea produselor finite, neavând astfel dreptul să emită facturi de natura celor emise şi contestate de către pârâtă.
Recurenta mai face trimitere şi la plata celor 5 facturi, pretinse a fi refuzate, arătând că s-au efectuat plăţi anticipate, înainte de încasarea de la extern a mărfii, prin urmare obligarea acesteia la plata diferenţei de preţ este contrară evidenţelor de la dosar. În concluzie, recurenta arată că din întreaga probaţiune rezultă cu prisosinţă că a dovedit achitarea integrală a obligaţiilor potrivit situaţiei centralizatoare aflată la dosarul nr. 4602/2004 astfel că, soluţiile pronunţate fiind nelegale, se impune admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei atacate şi a sentinţei pronunţată la fond, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii reclamantei.
Examinând motivele de recurs formulate de pârâta SC R. SRL Alba-Iulia, Curtea constată că acestea nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute expres de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. ci se circumscriu celor de netemeinicie, în accepţiunea fostului pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., întreaga argumentare privind situaţii de fapt şi nu încălcări ale normelor de drept, care ar fi putut conduce la modificarea sau casarea deciziei atacate.
Potrivit art. 306 C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. (2), iar în conformitate cu prevederile art. 3021 alin. (1) lit. c) acelaşi cod, cererea de recurs care nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau după caz menţiunea că motivele vor fi depuse, printr-un memoriu separat, se sancţionează cu nulitatea.
Ca atare, reţinând, în raport de textele mai suscitate că recursul declarat de pârâtă nu cuprinde motive de nelegalitate şi nici nu sunt motive de ordine publică invocate din oficiu de pus în discuţia părţilor, Curtea va constata nul recursul declarat de pârâtă.
Constatând că intimata a solicitat cheltuieli de judecată potrivit documentelor de la dosar, potrivit art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta la plata acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâta SC R. SRL, împotriva deciziei nr. 99/ A din 6 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, în dosarul nr. 1684/2005.
Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 600 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 165/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1014/2006. Comercial → |
|---|
