ICCJ. Decizia nr. 1056/2006. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr.1056/2006

Dosar nou nr. 11250/1/2005

Dosar vechi nr. 2717/2005

Şedinţa publică din 15 martie 2006

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 1958, pronunţată la data de 8 octombrie 2004, în dosarul nr. 9208/2003, secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Suceava, rejudecând cauza conform deciziei de casare, pronunţată de secţia comercială a Curţii Supreme de Justiţie la data de 26 februarie 2003, în dosarul nr. 2232/2002, a luat act că reclamantul B.D. a renunţat la însuşi dreptul pretins şi a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanţii R.Ş., R.E., P.N., C.M. şi M.M. împotriva pârâţilor SC D.I. SRL, R.V., R.A., R.A.Ş. şi C.E.C. Suceava.

Spre a hotărî astfel instanţa de trimitere a reţinut că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 975 C. civ. pentru admisibilitatea acţiunii revocatorii, întrucât actul adiţional din 6 aprilie 2000 nu a creat creditorilor vreun prejudiciu, aceştia nu au o creanţă certă, lichidă şi exigibilă şi în principiu anterioară actului atacat şi nu s-a făcut dovada complicităţii la fraudă a terţului SC D.I. SRL Câmpulung.

Apelul declarat de reclamanţii R.Ş., R.E., M.M. şi P.N., împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Suceava, prin Decizia nr. 39, pronunţată la data de 11 mai 2005, în dosarul nr. 366/2005.

Pentru a pronunţa această decizie instanţa de control judiciar, evocând probele administrate care atestă neîndeplinirea în cauză a condiţiilor prevăzute de art. 974 C. civ., a considerat că, în mod corect, instanţa de fond a respins acţiunea reclamanţilor.

Împotriva menţionatei decizii apelanţii au formulat recurs invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi pct. 10 C. proc. civ.

În susţinerea acestei cereri, recurenţii au criticat modul în care instanţa de apel a analizat probele administrate în dovedirea existenţei prejudiciului şi complicităţii la fraudă a terţului SC D.I. SRL, fără a dezvolta, conform cerinţelor prevăzute de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., motivele invocate, prevăzute de art. 304 pct. 9 şi pct. 10 C. proc. civ., spre a putea fi analizate.

Este de observat că critica vizând greşita stabilire a situaţiei de fapt ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat nu mai poate fi valorificată pe calea recursului după abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000.

Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., în soluţionarea cererii intimaţilor de acordare a cheltuielilor de judecată precum şi înscrisurile doveditoare depuse de aceştia la dosar, în susţinerea evocatei cereri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanţii R.Ş., R.E., M.M. şi P.N., împotriva deciziei nr. 39 din 11 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. 366/2995, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată către intimaţii pârâţi.

Irevocabilă.

Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2006.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1056/2006. Comercial