ICCJ. Decizia nr. 1094/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1094/2006
Dosar nr. 14392/1/2005
Dosar vechi nr. 3504/2005
Şedinţa publică din 16 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 noiembrie 2002 reclamanta R.N.P.R. D.S.G. şi O.S.G. a chemat în judecată pârâta SC M.C.P.C. SRL Giurgiu, pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună evacuarea pârâtei de pe terenul în suprafaţă de 0,70 ha situat pe raza municipiului Giurgiu, trupul de pădure M., precum şi la plata despăgubirilor pentru folosinţa terenului pe perioada 2001 – 2002 echivalent cu contravaloarea chiriei de 60.000 lei /m.p.
În susţinerea cererii reclamata a arătat că terenul aparţine fondului forestier naţional, proprietate publică, înscris în angajamentul silvic al O.S.G., iar în anul 2002 a fost informată asupra ocupării ilegale a terenului, neavând nici un titlu cu care să justifice ocuparea acestuia.
Pârâta prin întâmpinare a recunoscut amplasarea terenului în incinta punctului de control trecere a frontierei de stat Ostrov – Mocănaşu Giurgiu, investiţie realizată de societate, a susţinut că terenul este protejat de platforme şi drumuri betonate amenajate pentru funcţionarea investiţiei şi a afirmat că nu neagă dreptul de administrare a reclamantei, nu a interzis întreţinerea terenului şi nici nu s-a folosit abuziv spre a datora despăgubiri.
Tribunalul Giurgiu, urmare declinării competenţei de soluţionare de către Judecătoria Giurgiu, prin sentinţa nr. 1319 din 23 decembrie 2003 a respins acţiunea ca nefondată.
În motivarea soluţiei instanţa de fond a reţinut că prin HG nr. 890/1993, s-a aprobat înfiinţarea P.C.T.F. Giurgiu – Ruse, Ostrovul Mocănaşu, prin contract încheiat în 1993 între C.L.G. şi pârâtă s-a convenit asocierea pentru analizarea P.C.T.F. prin punerea la dispoziţie a suprafeţei de 9 ha teren proprietatea M.G. şi efectuarea lucrărilor de investiţii de către pârâtă, respectiv cu plata unei chirii pentru teren.
De asemenea s-a mai reţinut că terenul este afectat de lucrări de investiţii legal aprobate şi destinate funcţionării punctului de control trecere frontieră, executate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 26/1996, potrivit avizelor pentru schimb, contractelor încheiate cu P.G. fără a reieşi vreo situaţie de ocupare abuzivă, defrişări, tăieri ilegale sau exploatarea terenului potrivit celor prevăzute în C. silvic.
În atare situaţie, instanţa de fond a reţinut că pretenţia de evacuare vizează în esenţă desfiinţarea construcţiilor şi încetarea activităţii P.C.T.F. Ostrovul – Mocănaşu, deşi executate pe bază de aprobări şi în absenţa unor acte sau fapte prin care pârâta să se afirme proprietar al terenului ori să fi împiedicat administrarea pădurii în condiţiile legii.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta considerând sentinţa atacată ca netemeinică şi nelegală arătând în esenţă că este pronunţată de o instanţă lipsită de competenţă materială, cauza nefiind de natură comercială, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, prin interpretarea greşită a materialului probator, situaţia de fapt fiind reţinută eronat.
În cauză s-a dispus şi efectuarea unei expertize tehnico – economică, şi în baza probatoriului administrat raportat la motivele de apel, prin Decizia nr. 468 din 20 mai 2005 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul a schimbat în tot sentinţa criticată şi pe fond a admis acţiunea precizată, a dispus evacuarea pârâtei de pe suprafaţa de 0,7 ha situată în trupul de pădure M. Judeţul Giurgiu, şi a obligat-o totodată la plata sumei de 126.537.974 lei, reprezentând contravaloare taxă forestieră de ocupare aferentă perioadei 2001 – 2004.
În motivare s-a înlăturat critica privind necompetenţa materială considerând că în mod legal instanţa a reţinut cauza spre soluţionare faţă de dispoziţiile art. 3 şi 46 C. com.
S-a reţinut pe fond că pârâta ocupă nelegal terenul, fără titlu, acesta aparţinând domeniului public în administrarea reclamatei, fapt confirmat de altfel şi de pârâta – intimată.
Cu petiţia înregistrată la data de 25 august 2005 pârâta a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, întrucât terenul necesar pentru investiţie P.C.T.F. i-a fost pus la dispoziţie de către P.G. şi nu reprezintă teren forestier, având la bază schiţele şi planurile care cuprindeau drumurile de acces şi platformele betonate.
Se critică modul în care s-a reţinut situaţia de fapt, în baza expertizei efectuate respectiv că partea înclinată a drumului de acces numită taluze sau amprize ce însumează pe toată lungimea 7091 m.p. ar reprezenta teren forestier ocupat ilegal.
S-a mai susţinut că nu societatea a ocupat în mod abuziv terenul calitatea procesuală pasivă aparţinând P.G., care i-a pus la dispoziţie terenul şi care nu a avut în vedere faptul că o şosea nu poate avea margini verticale care în unele porţiuni ar fi însemnat un perete cu o înălţime de circa 8 metri.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea hotărârii se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
În speţă criticile formulate se referă la modul cum s-a făcut interpretarea probatoriilor administrate şi s-a reţinut situaţia de fapt, fără a se indica motive de nelegalitate, aspectele semnalate scăpând controlului de legalitate, fiind atributul exclusiv al instanţei de fond şi apel datorită caracterului devolutiv al acestuia.
De altfel expertiza efectuată în cauză a statuat şi a arătat expres că recurenta pârâtă a ocupat ilegal o suprafaţă în plus faţă de investiţia aprobată, suprafaţa de 7091 m.p. fond forestier, fiind justificată chemarea în judecată în calitate de pârâtă.
În aceste condiţii văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC M.C.P.C. SRL Giurgiu, împotriva deciziei nr. 468 din 20 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1109/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 96/2006. Comercial → |
|---|
