ICCJ. Decizia nr. 990/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.990/2006
Dosar nou nr. 32803/1/2004
Dosar vechi nr. 10838/2004
Şedinţa publică din 9 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5308 din 5 decembrie 2003 a Tribunalului Cluj a fost admisă acţiunea reclamantei SC L.T. SRL Cluj Napoca, iar pârâta SC N. SA a fost obligată să respecte dreptul de preemţiune la cumpărare, drept de care beneficiază în temeiul hotărârii A.G.A. din 21 martie 2003 a societăţii pârâte.
În consecinţă, pârâta a fost obligată să încheie cu reclamanta contract de vânzare cumpărare pentru bunurile ce formează obiectul contractului de închiriere din 10 octombrie 2002, respectiv 11 camere de la parterul C.N., în suprafaţă utilă de 220 mp., cu destinaţia de depozit şi 2 camere având destinaţia de birouri.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia civilă nr. 116 din 2 martie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, iar pe fond acţiunea reclamantei a fost respinsă.
S-a reţinut că obiectul vânzării discutate în A.G.A. din 21 martie 2003 l-au constituit spaţiile cu destinaţia de locuit şi nu cele de depozitare sau birouri, că s-au stabilit patru categorii de priorităţi pentru chiriaşii ce aveau această calitate la 31 decembrie 2001 (în timp ce contractul reclamantei era din 10 octombrie 2002, iar spaţiile deţinute cu titlu de chirie aveau o altă destinaţie decât cea de spaţiu de locuit) aşa încât acţiunea reclamantei a fost respinsă.
Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei decizii a fost anulat ca netimbrat prin Decizia nr. 4351 din 4 noiembrie 2004 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
Împotriva acestei decizii SC L.T. SRL a formulat contestaţie în anulare, contestaţie admisă prin Decizia nr. 2489 din 8 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, reţinându-se că recurenta a făcut dovada că achitase taxele de timbru la 2 noiembrie 2004, că le expediase instanţei de recurs, dar au ajuns la dosar în 4 noiembrie 2004, orele 9,00, fiind ataşate ulterior la dosar. S-a fixat termen pentru rejudecarea recursului, cu citarea părţilor.
Rejudecând recursul curtea reţine că recurenta reclamantă a criticat Decizia din apel pentru netemeinicie şi greşita aplicare a legii, invocând motivul prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta apreciază că hotărârea A.G.A. a fost greşit interpretată în sensul că s-au stabilit patru categorii de priorităţi în cumpărarea spaţiilor din C.N. şi că vânzarea ar fi privit numai spaţiile cu destinaţie de locuit, întrucât pârâta nici nu deţinea alte imobile decât acest cămin, unde şi ea avea spaţiu închiriat.
De asemenea, consideră că au fost tendenţios interpretate cele prevăzute în art. 1 pct. 1 lit. a) din hotărârea A.G.A. unde dreptul de preemţiune este expres prevăzut pentru toţi cei care aveau calitatea de chiriaşi până la 31 decembrie 2001, fără a se face vreo referire la chiriaşi persoane fizice sau chiriaşi persoane juridice.
De asemenea, greşit s-a reţinut că s-ar fi hotărât vânzarea spaţiilor numai către angajaţii pârâtei, deoarece însăşi pârâta i-a vândut şi ei o cameră, iar ulterior a continuat să-i factureze chiria pentru toate cele opt camere, pentru care consideră că are vocaţia să le cumpere.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că recurenta nu îndeplineşte cerinţele pentru a putea cumpăra, iar prin notele scrise a învederat că prin sentinţa civilă nr. 8863 din 15 octombrie 2003 a Judecătoriei Cluj Napoca s-a şi constatat încetarea contractului de închiriere invocat de reclamantă, prin ajungerea sa la termen şi s-a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul deţinut cu titlu de chirie, mai puţin camera 8 pe care a cumpărat-o.
S-a ataşat totodată la dosar copia sentinţei civile nr. 878 din 22 martie 2004 a Tribunalului Cluj, definitivă prin Decizia nr. 464/2004 a Curţii de Apel Cluj.
La termenul de astăzi intimata a invocat şi nelegala semnare a recursului.
Verificând dovezile din dosar curtea reţine că recursul poartă parafa şi semnătura avocatului B.D., apărătorul intimatei în apel, cu delegaţie la dosar (dosar apel) aşa încât apreciază că recursul a fost declarat de acesta cu respectarea cerinţelor art. 69 alin. (2) C. proc. civ., apărător care şi pentru faza recursului a depus împuternicire avocaţială (dosar recurs), aşa încât nu se poate aplica sancţiunea anulării cererii.
Pe fond, recursul reclamantei este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., curtea apreciază că recursul declarat şi întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., dezvoltarea criticilor invocate în recurs vizând mijloacele de apărare ale reclamantei şi dovezile administrate.
Din hotărârea A.G.A. rezultă fără dubiu că vânzarea spaţiilor din C.N. aparţinând pârâtei intimate viza numai spaţiile cu destinaţie de locuit, iar criteriile de prioritate stabilite vizau numai pe chiriaşii existenţi în cămin la 31 decembrie 2001.
Contractul de închiriere din 10 octombrie 2002, pe care recurenta şi-a fundamentat acţiunea şi recursul este încheiat ulterior datei de 31 decembrie 2001 şi probează (a se vedea contractul de la dosar fond) că recurenta deţinea spaţiile respective (11 camere) nu cu destinaţia de spaţiu de locuit ci cu destinaţia de spaţii de depozitare şi birouri.
În consecinţă criticile recurentei sunt neîntemeiate, iar instanţa de apel a interpretat corect atât contractul de închiriere cât şi hotărârea A.G.A.
Nu este lipsit de relevanţă faptul că, la momentul soluţionării recursului, titlul recurentei asupra respectivelor spaţii a încetat prin ajungerea la termen, iar recurenta a şi fost evacuată din aceste spaţii, după cum rezultă din sentinţa civilă nr. 878 din 22 martie 2004 a Tribunalului Cluj, definitivă prin Decizia nr. 464/2004 a Curţii de Apel Cluj (dosar nr. 10838/2004), sentinţă ce a şi fost executată.
În consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. recurenta urmează a fi obligată la 4.760 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către SC N. SA, suma reprezentând onorariul avocatului ales, dovedit cu factura fiscală de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC L.T. SRL Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 116 din 2 martie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta reclamantă la 4.760 RON cheltuieli de judecată intimatei SC N. SA Cluj Napoca.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 995/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 99/2006. Comercial → |
|---|
