ICCJ. Decizia nr. 1088/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1088/2006
Dosar nou nr. 9944/1/2005
Dosar vechi nr. 2390/2005
Şedinţa publică din 16 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 10/ C din 1 februarie 2005, pronunţată de Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC L. SRL, împotriva pârâtei SC D.C. SA în sensul că a dispus rezilierea contractului de închiriere din 10 aprilie 2003 încheiat între părţi.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut că în temeiul contractului din 10 aprilie 2003 pârâta a închiriat reclamantei F.B., compusă din 3 grajduri, magazie furaje şi corp administrativ, pe o perioadă de 3 ani. Bunurile au fost închiriate cu destinaţia de a servi pentru creşterea păsărilor, activitate care potrivit actelor eliberate de organele de specialitate, respectiv D.S.V., necesită existenţa unor utilităţi, între care apă potabilă, canalizare şi energie electrică. Prin semnarea contractului părţile au recunoscut existenţa acestor utilităţi primite în stare bună.
S-a apreciat că pârâta este în culpă prin aceea că, în derularea raporturilor contractuale s-a mărginit la o atitudine pasivă, aşteptând doar să primească chiria, fără a-şi mai îndeplini obligaţiile pe care le avea în calitate de locator, respectiv asigurarea funcţionalităţii sistemului de alimentare cu apă necesară bunului închiriat, conform art. 1420 pct. 2 şi 3 C. civ., reportat la art. 1421 C. civ.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 47 pronunţată în şedinţa camerei de consiliu de la 21 aprilie 2005 a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării formulată de petenta SC D.C. SA, privind suspendarea sentinţei nr. 10/ C din 1 februarie 2005 a Tribunalului Mehedinţi, cu motivarea că în speţă apelul declarat în termen suspendă executarea hotărârii date de prima instanţă, aceasta nefiind susceptibilă de executare.
Prin Decizia nr. 158 din 28 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială a fost admis apelul declarat de apelanta pârâtă SC D.C. SA, împotriva sentinţei nr. 10/ C din 1 februarie 2005, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost schimbată în tot sentinţa în sensul că a fost respinsă acţiunea.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a stabilit că deşi potrivit art. 1420 alin. (2) C. civ. locatorul este dator prin însăşi natura contractului, fără să fie trebuinţă de nici o stipulaţie specială de a-l menţine în starea de a putea servi la întrebuinţarea pentru care a fost închiriat sau arendat, în speţă există însă stipulaţia părţilor, derogatorie de la această reglementare, potrivit căreia pe toată durata încheierii, chiriaşul se obligă să efectueze reparaţiile curente pentru a asigura funcţionalitatea bunului închiriat conform destinaţiei, costul lucrărilor fiind suportate de chiriaş. În art. 5 al aceluiaşi contract părţile au prevăzut că în preţul chiriei nu sunt incluse utilităţile (energia electrică, energia termică, apa, gunoiul, telefonul) care se vor suporta tot de chiriaş.
Intimata avea obligaţia, potrivit clauzelor contractuale să asigure funcţionalitatea bunului închiriat, obligaţie pe care nu a îndeplinit-o, cum de altfel nu şi-a îndeplinit nici obligaţia de plată a chiriei, a impozitelor, taxelor locale şi utilităţilor, având culpă în derularea contractului.
Împotriva deciziei nr. 158 din 28 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială a promovat recurs reclamanta SC L. SRL, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că instanţa de apel a încălcat dreptul la apărare soluţionând cauza la primul termen de judecată din data de 21 aprilie 2005, au fost încălcate dispoziţiile art. 1420 alin. (2) C. civ., potrivit cărora locatorul este obligat să garanteze liniştita folosinţă a bunului şi instanţa nu s-a pronunţat cu privire la faptul că neasigurarea folosinţei de către locator a produs un prejudiciu major locatarului care nu a putut să beneficieze de folosinţa bunului închiriat, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi menţinerea soluţiei instanţei de fond, fără a motiva în drept cererea de recurs.
Intimata pârâtă SC D.C. SA a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cază, raportat la criticile formulate în cererea de recurs, urmează a le înlătura ca neîntemeiate şi a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC L. SRL, pentru următoarele considerente:
Printr-o integrală şi completă apreciere a probelor, instanţa de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi în cadrul contractului de închiriere din 10 aprilie 2003, având ca obiect F.B., în suprafaţă de 10.607 m2, compusă din construcţiile descrise la art. 1, preţul şi modalitatea de plată, durata, întinderea drepturilor şi obligaţiile asumate reciproc, răspunderea contractuală precum şi regimul sancţionator care intervine în situaţia nerespectării clauzelor existente.
Este de necontestat că părţile, de comun acord, prin libera lor manifestare de voinţă au prevăzut la art. 16 din contract, capitolul III intitulat obligaţiile chiriaşului, că pe toată durata închirierii, chiriaşul se obligă să efectueze reparaţiile curente pentru a asigura funcţionalitatea bunului, va plăti impozitele şi taxele locale privind bunul închiriat, chiria în limitele stabilite şi la termenele scadente. De asemenea s-a mai negociat că tariful chiriei nu include cheltuielile privind utilităţile de energiei electrică, energie termică, apă, gunoi şi telefon, toate fiind suportate numai de chiriaş.
Relevanţă juridică în corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept o mai reprezintă şi sentinţa civilă nr. 213/ C din 20 aprilie 2004, pronunţară de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin care a fost admisă acţiunea precizată formulată de SC D.C. SA, împotriva pârâtei SC L. SRL în sensul că a obligat pe pârâtă la plata sumei de 50.416.131 lei din care 28.661.672 lei reprezintă chirie pe lunile parţial decembrie 2003, ianuarie şi februarie 2004, suma de 8.331.228 lei reprezintă impozite şi taxe locale restanţă pe trimestrele II, III şi IV ale anului 2003 şi 13.423.231 lei reprezintă penalităţi de întârziere. Aceiaşi forţă probantă în dovedirea culpei reclamantei în aducerea la îndeplinire a obligaţiilor asumate o are şi sentinţa nr. 796/ C din 10 noiembrie 2004 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin care a fost admisă în parte cererea reclamantei SC D.C. SA, împotriva aceleiaşi pârâte, fiind obligată la plata sumei de 95.034.583 cu titlu de chirie restantă corespunzătoare lunilor mai – octombrie 2004 şi penalităţi de întârziere.
Nu poate fi primită nici critica recurentei privitoare la încălcarea dreptului la apărare, prin neacordarea unui termen, în baza unei cereri transmise prin fax la data de 20 aprilie 2005, deoarece reglementările imperative cuprinse în art. 156 alin. (1) C. proc. civ. cu maximă rigurozitate stabilesc că instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. Din verificarea cererii reclamantei prin care solicită termen pentru apărare, reiese că această cerere nu este motivată, neexistând expusă nici o împrejurare care să justifice în mod real amânarea cauzei. Mai mult, instanţa a dat eficienţă juridică dispoziţiilor art. 156 alin. (2), care precizează că atunci când refuză amânarea judecăţii, pentru acest motiv, va amâna pronunţarea în vederea depunerii de note scrise. Reclamanta însă nu a valorificat această modalitate de exercitare a dreptului la apărare şi nu a depus note scrise.
Aceste raţiuni juridice expuse determină ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta SC L. SRL să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul, nefiind îndeplinite nici una din cerinţele art. 304 C. proc. civ. şi va menţine ca legală şi temeinică Decizia nr. 158 din 28 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC L. SRL.
Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 158 din 28 aprilie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1089/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1086/2006. Comercial → |
|---|
