ICCJ. Decizia nr. 1092/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1092/2006
Dosar nou nr. 11415/1/2005
Dosar vechi nr. 2758/2005
Şedinţa publică din 16 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare formulată de contestatoarea A.V.A.S. s-a solicitat instanţei în contradictoriu cu SC S. SA şi SC C. SRL anularea procesului verbal de licitaţie din 17 septembrie 2004, încheiat în dosarul nr. 249/2004 al B.E.J. S.V., întoarcerea executării silite şi repunerea în situaţia anterioară a părţilor.
În motivarea contestaţiei s-a reţinut că prin contractul de cesiune de creanţă din 10 decembrie 1999, a preluat de la B.C.R. o creanţă în valoare de 45.337.565,56 dolari S.U.A. şi 190.400.000 lei cheltuieli de executare asupra debitoarei SC S. SA Călăraşi, creanţă ce a fost preluată la datoria publică.
Pentru valorificarea acestei creanţe A.V.A.S. a declanşat procedura de executare silită prevăzută de art. 58 şi 60 din OUG nr. 51/1998 comunicând debitoarei titlul executoriu şi de asemenea s-au încheiat două procese verbale de instituire a sechestrului asupra bunurilor din patrimoniul debitoarei, avându-se în vedere că executarea silită pornită de A.V.A.S. prevalează în faţa tuturor celorlalţi creditori, persoane fizice şi juridice în raport de dispoziţiile Legii nr. 51/1998.
Pârâta SC C. SRL cunoscând faptul că A.V.A.S. este un creditor de rang privilegiat a pornit executarea silită împotriva pârâtei SC S. SA pentru recuperarea creanţei de 200.000 dolari S.U.A. ignorând dispoziţiile art. 61 din OUG nr. 51/1998.
Un alt motiv de nelegalitate al executării silite pornită de SC C. SRL îl reprezintă şi faptul că cesiunea de creanţă din 15 iulie 2004 actul în baza căruia s-a pornit executarea nu este un titlu executoriu în sensul art. 372 şi art. 376 alin. (1) C. proc. civ., prin sentinţa nr. 11861 din 22 octombrie 2004 constatându-se nulitatea absolută a acestuia.
S-a solicitat în baza art. 4041 C. proc. civ. se solicită întoarcerea executării silite nelegal efectuate.
La primul termen de judecată, respectiv 24 noiembrie 2004 A.V.A.S. a formulat o cerere precizatoare în sensul că solicită anularea procesului verbal de constatare şi sechestru definitiv din 27 septembrie 2004, publicaţia de vânzare din 14 octombrie 2002, procesul verbal de constatare şi lichidare din 18 octombrie 2004.
De asemenea s-a precizat şi cererea de întoarcere a executării silite în sensul că SC C. SRL să fie obligată la plata contravalorii actualizare în funcţie de rata inflaţiei a preţului de evaluare a bunurilor stabilit prin publicaţia de vânzare în cuantum de 3.108.839.400 lei.
Prin cererea înregistrată la rolul Judecătoriei Călăraşi sub nr. 3678/2004 contestatoarea A.V.A.S. a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu aceleaşi pârâte, cerere declinată spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti.
La data de 5 decembrie 2004, având în vedere cererea părţilor în baza art. 164 C. proc. civ. s-a dispus conexarea celor două dosare, ţinând cont de faptul că există identitate de părţi, obiect şi cauză.
Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa nr. 68 din 4 mai 2005 a admis contestaţia la executare, a anulat executarea silită şi toate actele de executare efectuate în dosarul nr. 249/2004 a B.E.J. S.V., şi a dispus şi întoarcerea executării silite cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, obligând pârâta SC C. să plătească pârâtei SC S. SA suma de 3.568.145.396 lei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin contractul de cesiune din 15 iulie 2004 cedenta SC L.I.P.C. SA a cedat către cesionara SC C. SA creanţa în valoare de 200.000 dolari S.U.A. debitor cedat fiind SC S. SA, iar prin încheierea de şedinţă din 2 iulie 2004 s-a încuviinţat începerea executării silite pentru recuperarea sumei de 200.000 dolari S.U.A.
Pentru valorificarea creanţei A.V.A.S. a declanşat procedura de executare silită conform art. 58 şi 60 din OUG nr. 51/1998 procedându-se la comunicarea titlului executoriu şi încheierea a două procese – verbale de instituire a sechestrului asupra bunurilor din patrimoniul debitoarei din 28 ianuarie 2003.
S-a reţinut că reclamanta A.V.A.S. a declanşat procedura de executare silită anterior creditoarei SC C. SRL, iar actele de executare efectuate de aceasta din urmă în baza încheierii de încuviinţare a executării silite din 29 iulie 2004, încalcă dispoziţiile imperative ale art. 64 şi 68 din OUG nr. 51/1999 care stabilesc indisponibilizarea bunurilor sechestrate până la valorificare sau până când A.V.A.S., ori instanţa competentă dispune ridicarea sechestrului, debitorul neputând dispune de bunurile respective decât cu acordul A.V.A.S.
De asemenea instanţa a considerat că executarea silită pornită de pârâta creditoare SC C. SRL s-a desfăşurat cu încălcarea dispoziţiilor art. 61 din OG nr. 51/1998 care consacră prioritatea executării creanţelor preluate la datoria publică faţă de celelalte categorii de creanţă, cât şi a dispoziţiilor OUG nr. 40/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC C. SRL invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8.9 şi 10 C. proc. civ.
Se arată că susţinerea contestatoarei că ştia de împrejurarea că A.V.A.S. este creditor de rang privilegiat este contrazisă de faptul că a început executarea anterior reclamantei, iar la data începerii executării SC S. SA nu a avut obiecţiuni.
Se susţine că instanţa nu a avut în vedere faptul că în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 137/2002 s-a instituit procedura de supraveghere financiară a SC S. SA Călăraşi, nici A.V.A.S. nu avea dreptul legal de a scoate la licitaţie bunuri aparţinând debitoarei aşa cum în fapt a procedat la vânzarea de bunuri către SC D. SA.
Un alt motiv de nelegalitate al sentinţei criticate este acela care priveşte modul în care instanţa de fond fără a verifica consideră că bunurile scoase şi vândute la licitaţie de executorul judecătoresc ar fi făcut parte din categoria celor pentru care A.V.A.S. a instituit sechestrul.
Se critică şi modul cum s-a dispus întoarcerea executării, instanţa ignorând faptul că bunurile vândute la licitaţie reprezentau materialele rezultate din dezafectarea unor obiective ce nu făceau parte din bunurile sechestrate la cererea A.V.A.S., iar prin repunerea părţilor în situaţia anterioară, trebuia să oblige pe fiecare din cei care au beneficiat de sumele rezultate din vânzare.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Este adevărat că potrivit art. 3041 C. proc. civ., recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Prin cererea de recurs, se invocă motive de nelegalitate dar din conţinutul acestora rezultă că s-au făcut referiri mai mult la aspecte de netemeinicie cum ar fi modul de interpretare a probatoriilor şi a susţinerilor părţilor.
Nu este de neglijat faptul că, prin sentinţa nr. 11861 din 22 octombrie 2004 s-a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanţă din 15 iulie 2004, încheiat între cedenta SC L.I.P.C. SA şi cesionarea SC C. SA.
Din actele dosarului a rezultat că cesionara recurentă a solicitat punerea în executare a contractului de cesiune la data de 15 iulie 2004, după ce A.V.A.S. pentru valorificarea creanţei, a declanşat procedura de executare silită şi a instituit sechestrul asupra bunurilor din patrimoniul debitoarei la 28 ianuarie 2003.
În aceste condiţii justificat instanţa de fond a reţinut că reclamanta – intimată a declanşat procedura de executare silită anterior creditoarei SC C. SRL, iar actele de executare efectuate de acesta din urmă, a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 64 şi 68 din OUG nr. 51/1998, care stabilesc indisponibilizarea bunurilor sechestrate până la valorificare sau până când A.V.A.S., ori instanţa competentă dispune ridicarea sechestrului, debitorul neputând dispune de bunurile respective decât cu acordul A.V.A.S.
La pronunţarea soluţiei, instanţa de fond justificat a considerat potrivit art. 61 din OUG nr. 51/1998 dreptul corespunzător creanţei preluate la datoria publică se execută înaintea oricărui alt drept, indiferent de natura acestuia sau de data la care a fost constituit, cu excepţia salariilor şi a altor privilegii legale.
Criticile privind întoarcerea executării urmează a fi înlăturate, instanţa de fond stabilind contravaloarea bunurilor ce au făcut obiectul executării silite conform procesului verbal de constatare şi licitaţie, contravaloarea acestora fiind determinate conform documentelor contabile aflate la dosar provenite de la SC S. SA, recurenta nefiind în măsură să dispună alte înscrisuri în contraprobă.
Faţă de cele arătate în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C. SRL Călăraşi, împotriva sentinţei nr. 68 din 4 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1093/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1090/2006. Comercial → |
|---|
