ICCJ. Decizia nr. 1100/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1100/2006
Dosar nou nr. 15267/1/2005
Dosar vechi nr. 3723/2005
Şedinţa publică din 16 martie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC F.M. SA Grecia, a chemat în judecată pe pârâta B.C.I.Ţ. SA, solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligată să transfere depozitul în sumă de 25.000.000 dolari S.U.A. şi a dobânzilor aferente, din contul emitent la B.C.I.Ţ. SA Bucureşti, în cel deschis la sucursala Ploieşti, să plătească daune cominatorii de 100.000 dolari S.U.A. pe zi de întârziere până la efectuarea transferului şi să fie obligată la cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că pentru majorarea capitalului social al C.N.M. P. SA, a transferat telegrafic în contul B.C.I.Ţ. SA suma de 25.000.000 dolari S.U.A., sumă pentru care banca a emis o atestare, însă, întrucât majorarea capitalului social nu s-a mai produs, a ordonat pârâtei transferul sumelor de bani, la sucursala din Ploieşti, ordin ignorat de aceasta.
Tribunalul Braşov, investit prin strămutarea pricinii cu soluţionarea acţiunii, după parcurgerea unui ciclu procesual, în fond după casare prin sentinţa nr. 269 din 22 ianuarie 2004 a respins acţiunea reclamantei obligând-o la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 361.063.543 lei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că F.M.T., la data de 22 iunie 1993 a solicitat deschiderea unui cont bancar în valută, la B.C.I.Ţ., cont curent al persoanei fizice, în nume propriu şi nu în calitate de reprezentant al unei alte persoane fizice sau juridice. La aceeaşi dată, titularul contului împuterniceşte pe S.K. să dispună de sumele de bani aflate în cont pentru plăţi. La rândul său acesta împuterniceşte în data de 14 septembrie 1993 pe F.M.T. să efectueze toate actele de administrare, conservare şi dispoziţie în numele şi pentru mandant.
Reclamanta a efectuat operaţiuni de transfer ale unor sume de bani prin emiterea ordinelor de plată către societatea B.C.I.Ţ. beneficiar fiind F.M.T., iar fondurile băneşti la dispoziţia acestuia şi a primit o atestare a băncii la data de 30 iunie 1993, prin care se confirmă executarea ordinelor de plată efectuate de ordonatorul extern SC F.M. SA Grecia, fără însă a face dovada dreptului său de a dispune de sumele de bani depuse în contul persoanei fizice.
Apelul promovat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Braşov, prin Decizia nr. 151 din 2 iunie 2004.
În motivarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că F.M.T. a solicitat deschiderea unui cont personal în valută care menţiona împuternicirea lui S.K. să dispună de sumele din cont, fără însă ca acesta să depună specimen de semnătură, cont alimentat prin transferuri bancare care aveau beneficiari pe titularul contului şi împuternicitul acestuia şi a cărui natură era cont de disponibilităţi în valută, nicidecum cont blocat de afectaţiune specială. Reclamanta nu a dat dispoziţie pentru deschiderea unui cont cu doi titulari ci a depus bani într-un cont deja deschis, iar banca s-a conformat dispoziţiilor ordonatorului extern înregistrând sumele într-un cont personal al unei persoane fizice. Dispoziţiile date de F.M.T., titular de cont au fost executate, astfel încât actul emis de bancă, denumit atestare nu face altceva decât să certifice operaţiunile executate de bancă. Lipsa menţiunilor din ordinele de transfer că acestea s-au realizat pentru majorarea capitalului C.N.M. P. SA, sau a altor specificaţii privind beneficiarul sumelor nu schimbă natura contului deschis de persoana fizică.
Faptul că reclamanta nu este titulara contului sau împuternicită a contului se datorează propriei culpe, iar sub acest aspect ea nu are nici un drept de dispoziţie cu privire la sumele depuse.
S-a mai reţinut că nici împrejurarea că titularul contului a dispus de sumele de bani cu sau fără acceptul împuternicitului nu poate angaja răspunderea băncii, în condiţiile în care ea a respectat dispoziţiile titularului, destinaţia dată de titular fiind o chestiune care interesează partenerii afacerii, nu banca.
Împotriva deciziei, instanţa de apel a declarat recurs reclamanta, criticile vizând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 2659 din 19 aprilie 2005 a respins recursul ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs a înlăturat criticile formulate reţinând că ordonând transferul sumelor de bani în contul deschis de F.M.T., beneficiari fiind titularul contului şi S.K., reclamanta nu a specificat în nici un înscris destinaţia specială a sumelor transferate pentru ca banca să caracterizeze contul drept un cont blocat de afectaţiune specială.
De asemenea s-a apreciat că nu se poate crea convingerea complicităţii băncii la manoperele considerate frauduloase, săvârşite de titularul contului în condiţiile în care cererea pentru deschiderea unui cont personal în valută nu poartă avizele formale cerute de art. 7 din Normele interne B.C.I.Ţ. din 1993, dar efectele acesteia, adoptate de părţi s-au produs.
Pe de altă parte, S.K., în respectarea raporturilor de certitudine, siguranţă şi încredere dintre comercianţi, a confirmat prin procura specială din 1 iunie 1993, dar şi prin adresa din 14 septembrie 1993, acţiunile mandatarului său F.M.T., creându-se astfel aparenţa că de dispoziţiile date de titularul contului erau înştiinţate persoanele interesate.
S-a înlăturat şi susţinerea potrivit căreia depunerea sumelor de bani în vederea constituirii unei societăţi comerciale, motivat de faptul că banca nu a primit nici o dispoziţie în acest sens, pentru a aplica normele prevăzute de art. 2 lit. c) din regulament. Pentru a fi considerat cont blocat până la obţinerea dovezii de înregistrare la registrul comerţului, cererea pentru deschiderea contului trebuia să aibă o menţiune specială dispusă de titular.
De altfel, titularul de cont indiferent dacă a împuternicit sau nu o altă persoană pentru a efectua operaţiuni de cont este ordonatorul contului, aşa încât indiferent dacă procurile generale date reciproc de beneficiarii sumelor transferate erau sau nu informe, banca se supunea dispoziţiei titularului, condiţii în care nu se poate reţine că instanţele au creat confuzii privind titularul de cont şi ordonator sau transferul dobânzilor şi lichidării contului.
S-au înlăturat susţinerile care culpabilizează societatea bancară, cât timp caracterizarea contului este acela de disponibilităţi în valută şi nu cont blocat de afectaţiune specială.
S-a apreciat că hotărârea instanţei de apel nu poate fi criticată nici sub aspectul lipsei motivării sau contradicţiilor din considerentele ei, atâta timp cât raportul juridic născut între bancă şi reclamantă s-a limitat la operaţiunile de transfer ale sumelor de bani, într-o modalitate riscantă, acceptată, într-un cont de disponibilităţi în valută a unei persoane fizice care avea puteri depline asupra contului său.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare reclamanta SC F.M. SA invocând ca temei legal dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Astfel se susţine că instanţa de recurs nu a examinat motivul de recurs cu referire la art. 304 pct. 10, omisiunea cercetării acestuia fiind evidentă în contextul în care în decizie nu există nici o referire la motivul de recurs ca atare şi nici la înscrisurile despre care SC F.M. SA a susţinut că nu au fost analizate de către instanţa de apel.
În acest sens a enumerat faxul din 3 mai 1993, prin care M.T. solicita ca dl. F.M.T. să fie numit reprezentant comun al T.F.P., faxul din 17 iunie 1993 prin care B.C.I.Ţ. comunica SC F.M. SA că după primirea sumei de 25 milioane dolari S.U.A. va emite un certificat de depozit pentru contractul F.P., faxul C.N.M. P. SA din 23 august 1993, prin care directorul general al acestei societăţi arăta că hotărârea pronunţată de către instanţă a invalidat numai majorarea de capital, nu contractul în sine, cu propunerea de a folosi cele 25 milioane dolari S.U.A. în alte scopuri, corespondenţa din perioada ianuarie-februarie 1996.
În măsura în care instanţa de recurs ar fi examinat aceste înscrisuri ar fi constatat că raporturile juridice dintre părţi nu se reduc la o cerere informă de deschidere a contului şi vor fi clarificate aspectele legate de destinaţia fondurilor transferate.
De asemenea contestatoarea susţine că instanţa de recurs a omis să cerceteze şi alte două motive de recurs cu referire la pct. 8 şi 9 al art. 304 C. proc. civ., neputând fi identificate în expunerea argumentelor ce au condus la soluţia pronunţată.
Se referă expres la încălcarea de către B.C.I.Ţ. a dreptului subiectiv al SC F.M. SA de a dispune de suma de 25.000.000 dolari S.U.A., în ce măsură mandatele pe care pârâta le-a depus îndeplinesc condiţiile de formă şi de fond în raport de dispoziţiile legii comerciale şi civile.
Contestaţia în anulare formulată nu este fondată.
Contestaţia în anulare specială poate fi exercitată atunci când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Omisiunea există numai atunci când realmente instanţa de recurs nu a discutat motivul de modificare sau de casare în hotărârea sa, nu şi atunci când procedând la sistematizarea motivelor, întrucât între acestea există o legătură logică, le-a examinat împreună, dispensându-se să răspundă punct cu punct tuturor motivelor formulate.
Textul se referă expres la motive de modificare sau de casare, nu la argumente care, oricât de larg ar fi dezvoltate, ele sunt totdeauna subsumate motivelor.
Pentru a fi admisibilă contestaţia în anulare, instanţa trebuie să nu fi examinat acel motiv. Dacă l-a examinat, dar nu şi l-a însuşit art. 318, teza a doua C. proc. civ. nu este aplicabil.
În speţă, instanţa de recurs a motivat hotărârea coroborând toate probele din dosar pentru a răspunde problemelor de drept esenţiale în soluţionarea cauzei reţinând că:
- nu există o dovadă din care să rezulte blocarea contului B.C.I.Ţ.;
- titularul de cont indiferent dacă a împuternicit sau nu o altă persoană pentru a efectua operaţiuni de cont, este ordonatorul contului, încât banca se supunea dispoziţiilor titularului;
- caracterizarea contului este aceea de disponibilităţi în valută şi nu un cont blocat de afectaţiune specială astfel încât B.C.I.Ţ. nu are nici o culpă, societatea bancară îndeplinind doar dispoziţiile date de titularul contului;
- între F.M. şi B.C.I.Ţ. nu a existat un raport contractual de drept bancar astfel încât F.M. nefiind clientul băncii nu justifică cererea de transfer a sumei de 25.000.000 dolari S.U.A. dintr-un cont al cărui titular nu este şi care de altfel nu mai exista.
De reţinut că instanţa nu este obligată să menţioneze în cuprinsul hotărârii fiecare înscris, instanţa de recurs grupând motivele invocate, analizându-le în mod unitar a pronunţat o hotărâre unitară care a sintetizat, aşa cum s-a arătat, toate problemele de drept invocate.
Ori, contestatoarea se plânge de modul în care au fost apreciate probele şi s-au stabilit raporturile între părţi, ceea ce ar însemna să i se deschidă dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac.
În aceste condiţii constatând că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile art. 318 C. proc. civ. şi văzând şi art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC F.M. SA, împotriva deciziei nr. 2659 din 19 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 10.000 RON cheltuieli de judecată către intimata B.C.I.Ţ. SA Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1069/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1102/2006. Comercial → |
|---|
