ICCJ. Decizia nr. 1114/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1114/2006
Dosar nou nr. 30066/1/2005
Şedinţa publică din 17 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, înregistrată la Tribunalul Comercial Cluj reclamanta SC T. SA a solicitat obligarea pârâtei SC E.I. SRL să-i restituie utilajul, maşină de frezat cu accesoriile acesteia şi totodată să-i plătească cu titlu de despăgubiri suma de 119 euro în echivalent în lei la cursul de la data plăţii.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat acordarea unui drept de retenţie asupra utilajului până la data la care reclamanta îi va achita creanţa de 3 miliarde lei datorată în baza sentinţei comerciale nr. 328/2005 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj.
Prin sentinţa nr. 1004 din data de 19 iulie 2005 Tribunalul Comercial Cluj a respins excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei, a admis excepţia lipsei concilierii directe pentru capătul de cerere privind despăgubirile şi pe fond a admis în parte acţiunea introductivă formulată de reclamantă şi a obligat-o pe pârâtă să-i restituie maşina de frezat şi accesoriile acesteia.
Totodată tribunalul a respins ca prematur formulat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor şi ca nefondată cererea reconvenţională formulată de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut din probele administrate că la data de 27 martie 2003 între SC T.C. SA şi pârâtă a intervenit un contract de locaţiune având ca obiect maşina de frezat şi accesoriile sale durata contractului fiind de 2 ani cu începere de la 1 martie 2003.
A mai reţinut instanţa că în anul 2004 SC T.C. SA s-a divizat prin divizare parţială asimetrică şi transmiterea cu titlu universal a unei fracţiuni din patrimoniu cu toate drepturile şi obligaţiile aferente către reclamanta SC T. SA, iar o altă parte către SC I.C.P.T.T.C. SA.
Urmare acestui proces de divizare şi a protocolului încheiat, maşina de frezat a fost evidenţiată în patrimoniul reclamantei astfel că aceasta în calitate de succesoare în drepturi a societăţii divizate are calitate procesual activă în cauză, cererea sa fiind întemeiată raportat la durata contractului de locaţiune care s-a împlinit la 2 martie 2005.
Referitor la capătul de cerere privind despăgubirile solicitate de reclamantă instanţa a constatat lipsa concilierii prealabile obligatorii potrivit dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ.
Cererea reconvenţională a fost respinsă cu motivarea că prin sentinţa comercială nr. 328/2005 a Tribunalului Comercial Cluj a fost obligată să-i plătească pârâtei suma de 3 miliarde SC I.C.P.T.T.C. SA respectiv ce-a de-a doua succesoare a SC T.C. SA, care nu se identifică cu reclamanta.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel susţinând în esenţă netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii urmare calificării greşite a acţiunii ca acţiune nepatrimonială deşi în realitate prezintă elementele unei acţiuni în revendicare mobiliară. Totodată pârâta a criticat soluţia primei instanţei cu privire la dreptul de retenţie solicitat ca fiind o garanţie reală are semnificaţia unui gaj cu deposedare ce trebuie recunoscut indiferent de sursa debitului.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 287 pronunţată la 14 noiembrie 2005 a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtă.
Răspunzând criticilor invocate, Curtea a reţinut în considerentele deciziei că acţiunea promovată de reclamantă s-a întemeiat pe convenţia încheiată cu pârâta de antecesoarea sa la data de 27 februarie 2003 vizând executarea unei obligaţii contractuale cu un obiect neevaluabil în bani, şi ca atare atât taxa de timbru cât şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru primul capăt de cerere au fost corect soluţionate.
Referitor la cererea reconvenţională instanţa de apel constată că susţinerile pârâtei sunt nefondate, în cauză nu există conexiunea cerută de lege între lucru şi creanţă pentru recunoaşterea acestui drept.
În contra acestei decizii, pârâta a declarat recurs, în termen legal, pentru motivele prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 9, 8 şi 3 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat în principal casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Judecătoriei Cluj – Napoca, iar în subsidiar modificarea în tot a deciziei în sensul respingerii acţiunii introductive şi admiterii cererii reconvenţionale.
Recurenta şi-a structurat criticile de nelegalitate invocate pe două aspecte:
- sub un prim aspect a susţinut, reiterând criticile formulate în apel, calificarea greşită a naturii juridice a acţiunii introductive ca fiind o acţiune în executarea unei obligaţii contractuale, întrucât executarea obligaţiilor încetează pe data expirării valabilităţii contractului;
- pe de altă parte calificarea greşită a acţiunii ca fiind neevaluabilă în bani câtă vreme are ca obiect restituirea utilajului, bun mobil cu valoare economică, ceea ce impune concluzia unei acţiuni patrimoniale cu toate consecinţele ce decurg din această calificare sub aspectul taxei de timbru şi a competenţei materiale în primă instanţă a Judecătoriei dat fiind valoarea de circa 100 milioane lei vechi a utilajului;
- în argumentarea naturii juridice a acţiunii introductive ca fiind o acţiune în revendicare mobiliară, recurenta a susţinut că pe data expirării contractului pârâta reprezintă un posesor neproprietar al bunului ce aparţine reclamantei care are calea acţiunii în revendicare pentru a readuce bunul în patrimoniul său, acţiune cu caracter patrimonial de competenţa în primă instanţă, la Judecătorie, supusă taxei judiciare de timbru la valoarea obiectului pretenţiilor.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
1. Acţiunea introductivă de instanţă având ca obiect restituirea utilajului închiriat pârâtei în baza contractului de locaţiune din 27 ianuarie 2003, este o acţiune „ex contractu", întemeiată pe obligaţiile asumate de pârâte prin clauzele consimţite.
Astfel, potrivit art. 5 din contract, la expirarea duratei contractului pârâta în calitate de locatar se obliga să restituie bunul şi accesoriile sale.
Prin urmare obiectul acţiunii îl constituie constrângerea pârâtei să-şi execute una din principalele obligaţii asumate prin contract.
Faptul că la expirarea duratei contractului pârâta nu a restituit bunul închiriat, determinând-o pe reclamanta locator să se adreseze justiţiei, nu semnifică schimbarea naturii juridice, a acţiunii întemeiată pe contract, într-o acţiune în revendicare, aşa cum pretinde recurenta, fără nici un temei legal, făcând o construcţie juridică ce reprezintă un veritabil sofism.
În cauză nu se discută dreptul de proprietate asupra bunului, ci îndeplinirea de către locatar a obligaţiei de restituire a bunului la expirarea locaţiunii. Efectele contractului de locaţiune se produc şi după expirarea acestuia pentru obligaţiile născute în temeiul său.
2. Obligaţia locatarului de a restitui bunul la expirarea termenului stipulat, ca, de altfel şi obligaţia locatorului de a preda bunul la începutul locaţiunii, sunt obligaţii de a face neevaluabile în bani, astfel că sub aspectul taxei judiciare de timbru şi aplicării dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ. critica formulată de recurentă nu este întemeiată.
3. Ca atare competenţa materială sau de atribuţiune a soluţionării cererii în raport de obiectul său neevaluabil în bani aparţine în primă instanţă tribunalului potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., Tribunalul Comercial Cluj fiind legal investit.
Pentru raţiunile înfăţişate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, recurenta urmând a fi obligată ca parte care a căzut în pretenţii, conform art. 274 C. proc. civ. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de această fază procesuală către intimata reclamantă în sumă de 1.500 RON, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC E.I. SRL Cluj Napoca, împotriva deciziei civile nr. 287 din 14 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta SC E.I. SRL Cluj Napoca, la plata sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, în favoarea SC T. SA Cluj Napoca.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1130/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1108/2006. Comercial → |
|---|
