ICCJ. Decizia nr. 1106/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1106/2006
Dosar nou nr. 32308/1/2004
Dosar vechi nr. 10590/2004
Şedinţa publică din 17 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune SC A. SA prin lichidatorul SC C.L. SA, a formulat în contradictoriu cu C.A.S. Mureş şi A.V.A.B. în prezent A.V.A.S., contestaţie la executare prin care a solicitat suspendarea executării titlului executoriu din 14 noiembrie 2003 înregistrat la 28 noiembrie 2003 până la soluţionarea cererii de anulare a tuturor formelor de executare. Reclamanta a motivat că societatea se află în procedură de lichidare administrativă că a fost întocmit tabloul lichidatorilor din care rezultă că SC A. SA a fost înscrisă în tabloul creditorilor cu o creanţă de 3.483.551 lei şi că această ultimă sumă nu a fost contestată în termenul legal la C.A.S. Mureş. A mai susţinut reclamanta că suma rămasă neachitată din datoria totală pentru care s-a emis titlul nu are bază reală de calcul întrucât în conformitate cu dispoziţiile art. 3221 şi art. 32 pct. 15 din HG nr. 450/1999 de aplicare a OUG nr. 88/1997 nu se poate pretinde nici o dobândă, penalitate, majorare de întârziere începând cu data depunerii hotărârii de dizolvare la registrul comerţului. Pe aceeaşi dată se suspendă acţiunile în pretenţii judiciare sau extrajudiciare. În consecinţă, reclamanta a considerat că nu este datorată nici o sumă după data declanşării procedurii de lichidare. În drept a mai fost invocat art. 403 C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 140 din 21 septembrie 2004 a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii contestaţiei invocată de pârâta A.V.A.S. şi a luat act de renunţarea la judecata capătului de cerere privind suspendarea executării. Prin aceiaşi sentinţă a fost admisă excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei la executare. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că potrivit art. 44 din OUG nr. 51/1998, privind valorificarea unor active bancare republicată aprobată prin Legea nr. 409/2001, litigiile în legătură cu creanţele bancare în care A.V.A.S. este parte se soluţionează cu respectarea prevederilor acestei legi, iar potrivit art. 401 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare poate fi formulată în termen de 15 zile de la data când a luat cunoştinţă de actul de executare.
Curtea a constatat că acest termen a fost depăşit aşa încât a fost respinsă contestaţia la executare ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta SC A. SA prin lichidatorul SC C.L. SA Satu Mare. Fără să invoce motivele de nelegalitate, prevăzute de art. 304 alin. (1)-(9) C. proc. civ. recurenta a susţinut că hotărârea recurată este nelegală întrucât:
- Art. 44 din OUG nr. 51/1998 se referă la litigii în legătură cu creanţele bancare neperformante preluate la datoria publică.
- A.V.A.S. a preluat creanţa de la C.J.A.S. Mureş, iar acesteia îi sunt aplicabile prevederile art. 4 din OUG nr. 13/2001, în vigoare la data întocmirii titlului constând în înştiinţarea de plată din 14 noiembrie 2003. Contestaţia a fost depusă la A.V.A.S. la 3 decembrie 2003, aşa încât termenul legal nu a fost depăşit. A mai precizat că nici până la această dată A.V.A.S. nu a soluţionat plângerea respectivă deşi avea această obligaţie conform art. 7 din actul normativ amintit. Faţă de aceste prevederi cererea sa ar putea fi considerată prematur formulată şi nu respinsă ca tardiv introdusă.
- În cauză sunt aplicabile prevederile art. 401 lit. b) C. proc. civ., întrucât contestaţia a fost formulată de îndată ce a fost blocat contul său (la 26 ianuarie 2004), deci contestaţia introdusă la data de 30 ianuarie 2004 nu este tardiv formulată. Consideră că după intrarea în vigoare a codului fiscal i se aplică prevederile acestuia.
- SC A. SA este în lichidare conform contractului de lichidare, aşa încât intimata avea obligaţia potrivit art. 3216 din Legea nr. 99/1999 să-i comunice actele la sediul lichidatorului.
Pentru toate aceste motive a solicitat admiterea contestaţiei şi anularea actelor de executare.
Recursul este nefondat.
- Prima critică se referă la distincţia dintre creanţele bancare şi creanţele bugetare, acestea din urmă potrivit opiniei recurentei nefiind supuse OUG nr. 51/1998. Susţinerea recurentei nu poate fi primită întrucât s-a pus în discuţie o creanţă neperformantă preluată la datoria publică astfel că aceasta intră sub incidenţa OUG nr. 51/1998, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond atunci când a citat art. 44 din menţionata ordonanţă: „Litigiile în legătură cu creanţele neperformante preluate la datoria publică în care A.V.A.S. este parte se soluţionează cu respectarea prezentului capitol, completate în mod corespunzător cu dispoziţiile codului de procedură civilă".
În sensul aplicării OUG nr. 51/1998 sunt de observat dispoziţiile generale din capitolul I în care se precizează domeniul de aplicare al ordonanţei, sub incidenţa căreia intră şi creanţele bugetare preluate în baza unor acte normative, în speţă a art. 6 din OUG nr. 95/2003. De altfel aceste menţiuni referitoare la modul de preluare de către A.V.A.B. (în prezent A.V.A.S.) a creanţei rezultă din conţinutul titlului executoriu.
În ce priveşte trimiterea la OUG nr. 13/2001 (în prezent abrogată de C. proCod Fiscal) pentru a justifica depăşirea termenului de contestaţie, această susţinere nu are nici o relevanţă întrucât ordonanţa menţionată se referă la o procedură care precede preluarea creanţei de către A.V.A.S.
De altfel ordonanţa reglementează „soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele M.F.P." şi nu valorificarea de către A.V.A.S. a creanţelor preluate în condiţiile arătate mai sus pentru care s-a stabilit o procedură distinctă.
În speţă, executarea silită asupra debitoarei s-a început prin executorii proprii ai A.V.A.S. prin comunicarea titlului executoriu, care a fost înregistrat la recurentă la 28 noiembrie 2003, aşa încât termenul curge de la această dată aşa cum dispune art. 401 C. proc. civ.: „contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare".
Prin argumentele aduse în susţinerea faptului că nu a fost depăşit termenul de contestaţie, recurenta schimbă temeiurile legale invocate la fond, iar prematuritatea propusă a fi reţinută de instanţă în raport de faptul că a adresat o contestaţie către A.V.A.S. nu poate fi reţinută întrucât dispoziţiile OUG nr. 51/1998, astfel cum au fost modificate constituie lege specială în raport cu toate celelalte reglementări invocate.
- Nici critica privind aplicarea art. 401 lit. b) C. proc. civ. nu poate fi primită întrucât depăşeşte conţinutul cererii introductive de instanţă prin care s-a cerut anularea formelor de executare pentru alte considerente nefiind invocată trecerea la executare prin poprirea conturilor ci aspecte care ţin de conţinutul creanţei şi înscrierea debitoarei în tabloul creditorilor, precum şi de ordinea de preferinţă stabilită la declanşarea procedurii de lichidare administrativă.
- Nici ultima critică nu poate fi reţinută având în vedere că nu se contestă primirea înştiinţării de plată şi data de înregistrare la sediul societăţii. În plus, toate demersurile în instanţă cu excepţia recursului au fost făcute de SC A. SA prin lichidator. Mai mult se constată că deşi societatea era în procedura de lichidare administrativă prevăzută de OUG nr. 88/1997, aprobată şi modificată prin legea nr. 99/1999 nu a iniţiat vreo procedură în legătură cu creanţele în discuţie sub aspectul cuantumului, în conformitate cu legea amintită şi Normele de aplicare nr. 450/1999 în vigoare la acea dată.
În consecinţă, pentru toate argumentele arătate potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC C.L. SA Satu Mare lichidator judiciar al contestatoarei SC A. SA Reghin, împotriva sentinţei comerciale nr. 140 din 21 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1108/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 106/2006. Comercial → |
|---|
