ICCJ. Decizia nr. 1130/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1130/2006
Dosar nr. 27484/1/2004
Dosar vechi nr. 8438/2004
Şedinţa publică din 21 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată în baza dispoziţiilor art. 365 C. proc. civ. la data de 4 mai 2004, reclamanta SC P. SA Câmpina a solicitat anularea hotărârii arbitrale nr. 5 din 18 iunie 2001 pronunţată de Tribunalul Arbitral Comisia de Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I. Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL Câmpina.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin hotărârea arbitrală atacată s-a dispus în mod greşit rezilierea contractului încheiat de părţi la 15 septembrie 1997, fiind obligată pârâta SC P. SA Câmpina să plătească reclamantei suma de 56.898.359 lei, reprezentând contravaloarea reactualizată a unor facturi, precum şi 5.675.934 lei cheltuieli de judecată, apreciindu-se că hotărârea arbitrală a fost pronunţată în urma unei interpretări eronate a probelor administrate, inclusiv a clauzelor contractului a cărei reziliere s-a dispus.
Mai susţine reclamanta că obiectul contractului îl reprezintă închirierea terenului în suprafaţă de 204 mp. situat în zona drumului naţional DN 1, aflat în administrarea D.R.D.P. Bucureşti, pentru a fi folosit în scopul amenajării /acces parcare, în timp ce contractul din 24 octombrie 1997 avea ca obiect „chiria stabilită pentru terenul ce aparţinea D.R.D.P. Bucureşti, care este ocupat prin amenajare acces /parcare.
De asemenea, reclamanta a susţinut în acţiunea în anulare că a fost obligată la o plată nelegală pentru factura din 4 noiembrie 1999, reprezentând contravaloare contract din 7 octombrie 1999, deoarece se încalcă prevederile art. 3 din contract, care prevede că beneficiarul nu va subînchiria terenul unei terţe persoane şi că SC R. SRL a închiriat terenul, fără acordul SC P. SA Câmpina.
La termenul de judecată din data de 11 septembrie 2001, pârâta SC R. SRL Câmpina, prin reprezentant, a ridicat excepţia tardivităţii formulării acţiunii arbitrale, învederând şi faptul că acţiunea a fost înregistrată iniţial la o instanţă necompetentă, respectiv la Tribunalul Prahova.
Prin Decizia nr. 951 din 11 septembrie 2001, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia de tardivitate invocată de SC R. SRL Câmpina şi a respins acţiunea în anularea hotărârii arbitrale din 18 iunie 2001, ca tardiv formulată, reţinând că SC P. SA Câmpina nu a dovedit că acţiunea a fost înregistrată la instanţă la 31 iulie 2001, înscris pe acţiune corespunzând unui număr intern de înregistrare de la sediul reclamantei. A mai reţinut că acţiunea în anulare a fost înregistrată direct la judecătorul sindic de serviciu la Tribunalul Prahova.
Împotriva deciziei nr. 951 din 11 septembrie 2001 a declarat recurs SC P. SA Câmpina, susţinând că acţiunea în anulare a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 365 alin. (2) C. proc. civ. Au fost formulate şi critici pe fond care privesc modul de soluţionare a acţiunii în anulare cât şi modul de apreciere a probelor.
Prin Decizia nr. 4106 din 29 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială admite recursul declarat de pârâta SC P. SA Câmpina, împotriva deciziei nr. 951 din 11 septembrie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi comercial.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la Curtea de Apel Ploieşti spre rejudecare.
Judecând în fond după casare, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 333 din 30 aprilie 2004, respinge, ca nefondată, acţiunea în anularea hotărârii arbitrale pronunţată de Comisia de Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I. Prahova formulată de SC P. SA Câmpina împotriva pârâtei SC R. SRL Câmpina.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa verificând conţinutul hotărârii arbitrale prin prisma dispoziţiilor art. 3642 C. proc. civ., Curtea constată că prezenta acţiune în anulare nu se fundamentează pe nici unul din punctele enumerative ale acestui text de lege, motiv pentru care, Curtea va respinge acţiunea în anulare, ca neîntemeiată.
Susţinerea pârâtei, că tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, potrivit art. 3643 lit. f), nu se regăseşte în motivele acţiunii în anulare de faţă, motiv pentru care această acţiune a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal, motivat şi timbrat reclamanta SC P. SA Câmpina criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, prin reiterarea motivelor din acţiunea în anulare sub forma criticilor în recurs, că plata facturii din 4 noiembrie 1999, reprezentând contravaloare contract din 7 octombrie 1999 a fost o plată nelegală deoarece contravine cu art. 3 cap. VI din contract şi că, ambele instanţe nu au luat în considerare faptul că terenul închiriat de SC R. SRL, conform contract, fără acordul şi ştiinţa recurată, îi era necesar pârâtei-intimate pentru a-şi asigura accesul în parcarea în care sunt amplasate obiectivele sale de activitate (metal, restaurant, etc.).
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi rejudecarea cauzei pe fond.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel în mod judicios a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
Potrivit art. 364 lit. f) „hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare, când„ tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucru care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".
Critica recurentei că tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, este neîntemeiată, întrucât, aşa cum a constatat şi Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia atacată, acest aspect nu se regăseşte în motivele acţiunii în anulare.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P. SA Câmpina împotriva deciziei nr. 333 din 30 aprilie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1131/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1114/2006. Comercial → |
|---|
