ICCJ. Decizia nr. 1131/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1131/2006
Dosar nou nr. 907/1/2005
Dosar vechi nr. 170/2005
Şedinţa publică din 21 martie 2006
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 21 octombrie 2003, reclamanta M.C.S. Râmnicu Vâlcea a chemat în judecată pe pârâta SC P.A. SRL Rm. Vâlcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să respecte obligaţiile asumate prin contractul de antrepriză din 17 septembrie 2002 şi refacerea lucrărilor de hidroizolaţie la sediul administrativ şi la staţia de pompe din incinta unităţii reclamante şi să fie de asemenea obligată pârâta la refacerea şi suportarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea zugrăvelii şi pardoselii refăcute ca urmare a decopertării şi izolaţiei defectuoase executată de aceasta, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin contractul de antrepriză din 17 septembrie 2002, pârâta s-a angajat să refacă hidroizolaţia la sediul său administrativ precum şi la staţia de pompe din incinta unităţii, obligaţie care nu a fost îndeplinită corespunzător astfel că urmare a folosirii unor materiale improprii şi a modului defectuos de lucru, apa de ploaie s-a infiltrat prin tavan, toate birourile reclamantei fiind inundate, s-a umflat parchetul şi a căzut tencuiala, cauzându-se prejudicii.
Reclamanta a mai arătat că deşi pârâtei i-a fost adusă la cunoştinţă avarierea şi cu toate că i-au fost achitate noi sume de bani pentru refacerea lucrărilor, obligaţia nu a fost îndeplinită nici până la promovarea acţiunii.
Judecătoria Râmnicu Vâlcea prin sentinţa civilă nr. 5541 din 7 noiembrie 2003 a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea reţinând că aceasta este instanţa competentă potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Tribunalul Vâlcea, secţia comercială, prin sentinţa nr. 832/ C din 20 iulie 2004 a admis acţiunea formulată de reclamanta M.C.S. în contradictoriu cu pârâta SC P.A. SRL Vâlcea.
A obligat pârâta să refacă lucrările de hidroizolaţie la sediul administrativ şi la staţia pompe situate în incinta societăţii reclamante.
A obligat pârâta la plata sumei de 4.176.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
A dispus disjungerea cererii reconvenţionale formulată de SC P.A. SRL Vâlcea şi a fixat termen pentru soluţionarea acestei cereri la data de 8 septembrie 2004.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că între părţi s-a încheiat la data de 17 septembrie 2002 contractul având ca obiect refacerea hidroizolaţiei de către pârâtă la sediul administrativ al reclamantei în termen de 14 zile de la semnarea contractului, valoarea estimativă a lucrărilor fiind de 257.920.000 lei.
Reclamanta a achitat pârâtei suma de 130.000.000 lei urmând ca diferenţa să fie achitată după recepţia lucrării.
În urma unei adrese emisă la data de 15 ianuarie 2003 prin care reclamanta a adus la cunoştinţa pârâtei faptul că lucrarea de hidroizolaţie, acoperişul de la sediul central prezintă deficienţe grave, între părţi s-a încheiat la data de 7 iulie 2003 un înscris denumit „minută" prin care pârâta s-a obligat să remedieze degradările produse. Această obligaţie însă ea nu şi-a îndeplinit-o.
Instanţa a administrat proba cu expertiză tehnică în baza căreia a concluzionat că datorită realizării defectuoase a hidroizolaţiei s-au produs inundaţii şi infiltraţii masive în urma ploilor, care au degradat pardoselile din parchet şi zugrăveală din toate încăperile etajului II şi două încăperi ale etajului I, degradarea producându-se şi la parterul sediului administrativ al reclamantei şi la staţia de pompe din incinta unităţii.
Instanţa a mai reţinut că s-a formulat cerere reconvenţională şi că soluţionarea acesteia împreună cu cererea principală ar conduce la o tergiversare a soluţionării acesteia astfel că potrivit art. 165 C. proc. civ. se impune disjungerea acesteia.
Împotriva sentinţei a declarat apel în termen legal pârâta SC P.A. SRL Vâlcea.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 256/ A-C din 3 noiembrie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC P.A. SRL prin C.A.S.D. împotriva sentinţei nr. 832/ C din 20 iulie 2004, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia comercială, în dosarul nr. 3024/COM/2004.
Pentru a pronunţa această decizie Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ a reţinut că:
Pârâta în mod eronat a susţinut că la data de 26 aprilie 2004 a depus concluzii scrise intitulate „Note de şedinţă" în care a invocat nulitatea actelor de procedură efectuate până la termenul din 6 aprilie 2004 şi a celor efectuate pentru termenul din 13 aprilie 2004, iar această excepţie nu a fost discutată de către instanţă deoarece din conţinutul încheierii de şedinţă din data de 26 aprilie 2004 reiese că excepţia nulităţii actelor de procedură arătate a fost pusă în discuţia ambelor părţi reprezentate la acest termen, iar instanţa a acordat un nou termen pentru ca pârâta să depună obiecţiuni la raportul de expertiză.
În ceea ce priveşte necitarea legală a pârâtei s-a constatat că aceasta nu a fost citată la termenele de judecată din datele de 16 februarie 2004, 2 martie 2004, 15 martie 2004. Dintre acestea, la termenele de judecată din 16 februarie 2004 şi 15 martie 2004 cauza a fost amânată fără ca instanţa să dispună efectuarea vreunui act de procedură, însă la termenul din data de 2 martie 2004 s-a discutat şi instanţa a încuviinţat completarea obiectivelor raportului de expertiză dispus în cauză la un termen anterior, 6 ianuarie 2006 când procedura de citare cu pârâta a fost legal îndeplinită.
Prin încheierea de şedinţă din data de 26 aprilie 2004, s-a acordat termen pentru ca pârâta să formuleze eventualele obiecţiuni la raportul de expertiză.
În cauză, pârâta a şi formulat astfel de obiecţiuni la data de 4 mai 2004, iar instanţa a încuviinţat ca expertul cauzei să răspundă la acestea prin completarea raportului de expertiză.
În acest fel vătămarea produsă pârâtei prin necitarea ei la termenul de judecată din data de 2 mai 2004 a fost înlăturată şi nu operează sancţiunea nulităţii hotărârii judecătoreşti atacate prevăzute de dispoziţiile art. 107 C. civ.
La celelalte termene de judecată, pârâta a fost legal citată la adresa pe care ea a precizat-o în cererea intitulată „Note de şedinţă" depuse la data de 26 aprilie 2004.
Au fost respectate dispoziţiile art. 88 pct. 4 C. proc. civ., privind menţiunile pe care să le conţină citaţia referitoare la numele, domiciliul şi calitatea celui citat, astfel că nu operează sancţiunea nulităţii prevăzută de alin. (2) al acestui articol aşa cum a susţinut pârâta.
În ceea ce priveşte expertiza tehnică s-a constatat că expertul a citat-o pe pârâtă la efectuarea acesteia la adresa pe care chiar ea şi-a precizat-o prin cererea de la dosar. Însă în lipsa pârâtei de la această adresă, scrisoarea recomandată a fost înapoiată fără confirmare de primire, cu menţiunea că a expirat termenul de păstrare a ei de către oficiul poştal.
Dacă pârâta şi-a schimbat adresa sediului în timpul judecăţii cauzei, acest lucru trebuia adus la cunoştinţa primei instanţe, conform art. 98 C. proc. civ. sub sancţiunea prevăzută de acest text de lege a neluării în seamă a unei alte adrese a sediului decât cea cunoscută instanţei.
Motivul de apel invocat de pârâtă privind nelegala citare a sa la efectuarea raportului de expertiză tehnică nu este întemeiat deoarece, necitarea pârâtei la efectuarea expertizei conform art. 208 C. proc. civ. atrage sancţiunea nulităţii relative, iar pârâta nu a invocat-o conform art. 108 alin. (3) C. proc. civ. până la prima zi de înfăţişare ce a urmat după această neregularitate, în speţă până la termenul de judecată din data de 6 aprilie 2004 când pârâta a fost legal citată.
Neinvocarea neregularităţii procedurale ce atrage sancţiunea nulităţii relative în termenul legal determină sancţiunea decăderii părţii de a o mai invoca ulterior. În cauză, invocarea neregularităţii abia la data de 26 aprilie 2004 este tardivă.
Totodată sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 108 alin. ultim C. proc. civ., conform căruia nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt, respectiv prin precizarea unei alte adrese de sediu decât cea la care putea fi găsită, pârâta a determinat ca scrisoarea recomandată prin care era invitată să participe la efectuarea expertizei tehnice să nu poarte confirmarea de primire.
Instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia nulităţii actelor de procedură la termenul de judecată din data de 26 aprilie 2004 şi a încuviinţat obiecţiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză în sensul că expertul să răspundă la ele.
Pârâta în apel nu a criticat expertiza tehnică ci a formulat numai critici ce vizează neregularităţi procedurale de citare a sa la soluţionarea cauzei sau la efectuarea expertizei, iar solicitarea acesteia de a se efectua o contraexpertiză în apel nu este întemeiată pentru cele arătate mai sus.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal, motivat şi timbrat pârâta SC P.A. SRL Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând în esenţă că:
1. Instanţa de apel şi-a întemeiat motivarea pe dispoziţiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ. fără a analiza motivarea susţinută de înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Nu a ţinut cont că până la data de 6 aprilie 2004, pârâta SC P.A. SRL nu a fost citată conform normelor procedurale şi din acest motiv la termenul din 26 aprilie 2004 când şi-a angajat apărător a formulat întâmpinare (neacceptată de instanţa de judecată şi depusă la judecătorul de serviciu cu note de şedinţă) a invocat nulitatea actelor de procedură în temeiul art. 105 alin. (2) C. proc. civ. efectuate până la termenul din 6 aprilie 2004 şi cele efectuate pentru termenul din 13 aprilie 2004, actele fiind îndeplinite cu neobservarea formelor legale şi aducând pârâtei o gravă vătămare în derularea întregului proces comercial pe rolul instanţelor de judecată, fiind împiedicată sistematic să uzeze de mijloacele de apărare recunoscute de legislaţia comercială şi civilă în vigoare.
2. În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că la termenul din data de 2 decembrie 2003 s-a încuviinţat completarea obiectivelor raportului de expertiză dispus în cauză la termenul din 6 ianuarie 2003, când s-a considerat procedura legal îndeplinită prin afişarea citaţiei pe uşa locuinţei destinatarului.
Nu s-a luat în discuţie excepţia privind nulitatea raportului de expertiză, deoarece pârâta nu a fost legal citată şi nu a fost prezentă la termenul de propunere şi admitere a probelor solicitate, respectiv datele de 2 decembrie 2003 şi 6 ianuarie 2003 când intimata reclamantă a solicitat efectuarea expertizei tehnice în discuţie.
3. Instanţa de judecată în mod greşit a consemnat în motivarea deciziei apelate că ar fi acordat o favoare prin faptul că a admis la termenul din 26 aprilie 2004 să formuleze obiecţiuni la raportul unei expertize la care nu a fost prezentă şi nu şi-a putut formula propriile obiective sau să fi putut discuta în faţa instanţei de judecată obiectivele propuse de intimata reclamantă în contradictoriu cu aceasta.
4. În mod eronat instanţa de apel a reţinut în motivare faptul că prima zi de înfăţişare la care recurenta putea invoca conform art. 108 alin. (3) C. proc. civ. nulitatea raportului de expertiză conform art. 208 C. proc. civ. ca fiind data de 6 aprilie 2004 când pârâta a fost legal citată.
S-a reţinut în mod greşit tardivitatea invocării neregularităţii procedurii de citare a recurentei abia la termenul din 26 aprilie 2004, deoarece într-adevăr numai la acest termen recurenta se afla în situaţia procedurală de a fi la prima zi de înfăţişare.
Recurenta apelantă pârâtă nu şi-a schimbat adresa sediului în timpul judecăţii, aceasta fiind înmatriculată de la înfiinţarea acesteia la adresa menţionată ca sediu în preambulul motivelor de recurs şi apel şi dovedită cu certificatul de înmatriculare existent la dosarul fondului şi apelului.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ., pârâta SC P.A. SRL Vâlcea a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru repunerea părţilor în situaţia anterioară viciilor procedurale.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte necitarea legală a pârâtei, s-a constatat că aceasta nu a fost citată la termenele de judecată din datele de 16 februarie 2004, 2 martie 2004, 15 martie 2004. La termenele de judecată din 16 februarie 2004 şi 15 martie 2004 cauza a fost amânată fără ca instanţa să dispună efectuarea vreunui act de procedură, însă la termenul din data de 2 martie 2004 s-a discutat şi instanţa a încuviinţat completarea obiectivelor raportului de expertiză dispus în cauză la un termen anterior, 6 ianuarie 2004 când procedura cu pârâta a fost legal îndeplinită.
Prin încheierea de şedinţă din data de 26 aprilie 2004 s-a acordat termen ca pârâta să formuleze eventuale obiecţiuni la raportul de expertiză.
În cauză pârâta a formulat obiecţiuni la data de 4 mai 2004, iar instanţa a încuviinţat ca expertul cauzei să răspundă la ele prin completarea raportului de expertiză.
Pârâta nu a suferit astfel nici un fel de vătămare prin necitarea ei la termenul de judecată din data de 2 martie 2004 şi nu operează sancţiunea nulităţii hotărârii judecătoreşti atacate prevăzute de art. 107 C. civ.
Pârâta a fost legal citată la celelalte termene de judecată la adresa pe care chiar ea a precizat-o prin cererea intitulată „Note de şedinţă" depuse la data de 26 aprilie 2004.
Au fost respectate dispoziţiile art. 88 pct. 4 C. proc. civ., privind menţiunile pe care trebuie să le conţină citaţia şi nu operează sancţiunea nulităţii prevăzute de alin. (2) din acest articol.
Expertul a citat-o pe pârâtă pentru efectuarea expertizei tehnice la adresa pe care chiar aceasta a precizat-o prin cererea de la dosar.
Dacă pârâta şi-a schimbat adresa sediului în timpul judecăţii cauzei, acest lucru trebuia adus la cunoştinţa instanţei conform art. 98 C. proc. civ. sub sancţiunea prevăzută la acest text de lege a neluării în seamă a altei adrese a sediului decât cea cunoscută instanţei.
Necitarea pârâtei la efectuarea expertizei conform art. 208 C. proc. civ. atrage sancţiunea nulităţii relative, iar pârâta nu a invocat-o conform art. 108 alin. (3) C. proc. civ., până la prima zi de înfăţişare, în speţă până la termenul de judecată din data de 6 aprilie 2004 când pârâta a fost legal citată.
Prin precizarea unei alte adrese de sediu decât cea la care putea fi găsită, pârâta a determinat ca scrisoarea recomandată prin care era invitată să participe la efectuarea expertizei tehnice să nu poarte confirmarea de primire.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au interpretat în mod corect actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză.
În consecinţă, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul şi va menţine ca legală Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P.A. SRL Vâlcea, împotriva deciziei nr. 256/ AC din 3 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1132/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1130/2006. Comercial → |
|---|
