ICCJ. Decizia nr. 1136/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1136/2006
Dosar nr. 11239/1/2005
Dosar vechi nr. 2714/2005
Şedinţa publică din 21 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2363 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia comercială la 10 noiembrie 2004, s-a respins acţiunea astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad în contradictor cu pârâta SC I. SA Timişoara şi intervenienţii accesorii SC E.A.I. SRL Timişoara şi SC E.U. SRL Timişoara, având ca obiect anularea hotărârii A.G.A. din 5 iunie 2004 a societăţii pârâte privind majorarea capitalului social cu aport în natură, radierea menţiunii înregistrate în O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiş precum şi anularea tuturor actelor subsecvente hotărârii A.G.A. inclusiv a actului adiţional la statut, ce a fost publicat în M. Of. din 15 iulie 2004.
În considerentele sentinţei se arată că motivele de nulitate sunt nefondate deoarece consiliul de administraţie al SC I. SA a fost mandatat şi cu atribuţia de majorare a capitalului social prin hotărârea A.G.A. din 26 martie 2004 în conformitate cu prevederile art. 113 şi art. 114 din Legea nr. 31/1990, sens în care a procedat la adoptarea hotărârii din 5 iunie 2004 de majorare a capitalului social şi la îndeplinirea tuturor formalităţilor prevăzute de lege în acest scop.
A mai reţinut instanţa de fond că hotărârea de majorare a capitalului social prin aporturi în natură ale intervenienţilor respectă şi contractul de privatizare încheiat cu A.P.A.P.S. la 5 septembrie 2003, care a instituit o atare obligaţie prin art. 13 şi 14, iar raportul cenzorilor confirmă legalitatea operaţiunilor efectuate.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 79 din 18 aprilie 2005 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta S.I.F. B.C. SA, împotriva sentinţei înlăturând criticile formulate privind nerespectarea prevederilor art. 215 din Legea nr. 31/1990 republicată, în sensul că nu s-a făcut nici o referire la obligativitatea aprobării raportului de expertiză de către A.G.E.A.
Instanţa de control judiciar a reţinut că prin sentinţa atacată s-au analizat toate capetele de cerere iniţial formulate şi apoi precizate, pronunţarea purtând asupra acestora, nefiind necesară o pronunţare destinată pe fiecare susţinere dacă aceasta nu s-a constituit într-un capăt de cerere separat.
Hotărârea de mandatare a consiliului de administraţie din 5 iunie 2004 reprezintă voinţa tuturor acţionarilor inclusiv a reclamantei prin reprezentantul său, hotărâre ce nu a fost atacată sau contestată de reclamantă.
Potrivit art. 130 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, necesară şi obligatorie este numai publicarea în M. Of. a actului adiţional la actul constitutiv care să cuprindă textul clauzelor modificate obligaţie ce a fost respectată, nefiind incident art. 236 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, aplicabil numai societăţilor admise la tranzacţionare pe piaţa bursieră.
Cât priveşte nerespectarea procedurii de majorare prevăzut de art. 215 din Legea nr. 31/1990, critica s-a apreciat neîntemeiată deoarece atribuţiile A.G.E.A. au fost transferate către consiliul de administraţie, iar acesta a fost cel care s-a ocupat de întreaga procedură de majorare.
În contra acestei decizii, reclamanta S.I.F. B.C. SA a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de anulare a hotărârii A.G.E.A. a SC I. SA Timişoara din 5 iunie 2004 de majorare a capitalului social şi a actelor subsecvente.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta evoca următoarele critici:
- încălcarea prevederilor art. 121 alin. (1) C. proc. civ., deoarece apelul s-a judecat în camera de consiliu deşi prevederea art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 este operantă pentru judecarea pe fond a cererii de anulare (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.);
- interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii prin calificarea ca fiind o hotărâre A.G.E.A., hotărârea adoptată de consiliul de administraţie în baza delegării de competenţă, fără îndeplinirea formalităţilor prevăzute de art. 117 alin. (3), (7) şi (8) din Legea nr. 31/1990 republicată (304 pct. 8 C. proc. civ.);
- chiar dacă hotărârea a fost adoptată de consiliul de administraţie, prevederile art. 215 din Legea nr. 31/1990 republicată privind obligativitatea aprobării de către A.G.E.A. a raportului de expertiză sunt operante;
- participaţia recurentei la capitalul social a scăzut de la 30 % la 15 %, fiindu-i afectat şi dreptul de vot iar prejudiciul său este actual, nu unul viitor cum susţine instanţa de apel.
Recursul nu este fondat.
I. Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Critica recurentei cu privire la ignorarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 121 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi primită.
Este de observat, mai întâi, că incidentă în speţă este norma specială şi anume art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, iar nu prevederea de drept comun conţinută de art. 121 alin. (1) C. proc. civ., cu care aceasta însă se completează.
Potrivit art. 132 alin. (9) cererile de anulare a hotărârilor adunării generale se vor judeca în camera de consiliu.
Este adevărat că dispoziţia menţionată referă la judecata pe fond a cererii chiar dacă acest lucru nu este expres precizat, nefiind prevăzută nici o sancţiune în caz de încălcare.
Cum soluţionarea căilor de atac în camera de consiliu nu este nici ea sancţionată expres cu nulitatea, conform art. 105 C. proc. civ. recurenta reclamantă trebuia să facă dovada unei vătămări, ori, o atare dovadă nu numai că nu s-a făcut, dar nici nu a fost identificată ca atare.
II. Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
1. Critica subsumată acestui motiv priveşte, în esenţă, denumirea greşită a organului societar, care a adoptat hotărârea: consiliul de administraţie iar nu adunarea generală extraordinară.
Ori, este evident că eroarea materială evocată nu se poate constitui într-o interpretare greşită a actului juridic dedus judecăţii, fiind de necontestat că pe fond hotărârea în speţă aparţine consiliului de administraţie adoptată în baza delegării de competenţă de către adunarea generală, fapt recunoscut de recurentă, situaţie în care nu sunt incidente prevederile art. 117 alin. (3), (7) şi (8) din Legea nr. 31/1990 republicată, aplicabile convocării adunărilor generale ale societăţii.
2. Critica privind obligativitatea aprobării de adunarea generală extraordinară a raportului de expertiză nu poate fi nici ea primită, textul de lege invocat, art. 215 alin. (1), cuprinzând fără, echivoc incidenţa sa în cazul în care adunarea generală extraordinară a hotărât majorarea capitalului social prin aporturi în natură, ori în speţă, majorarea de capital a fost hotărâtă de consiliul de administraţie.
3. Ultima critică formulată, privind eventualul prejudiciu suferit de recurentă prin majorarea de capital, nu se constituie în motiv de nelegalitate conform art. 304 C. proc. civ., pe de o parte, iar pe de altă parte, neîntrunind condiţia legalităţii conform art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată nu reprezintă nici motiv de anulare a hotărârii în speţă.
Aşa fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menţinând ca legală Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad, împotriva deciziei nr. 79 din 18 aprilie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă recurenta la plata sumei de 1000 Ron cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC I. SA Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1141/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1135/2006. Comercial → |
|---|
