ICCJ. Decizia nr. 1182/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1182/2006
Dosar nr. 4209/1/2005
Dosar vechi nr. 949/2005
Şedinţa publică din 23 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 martie 2004, reclamanta A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.), în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Cluj Napoca, solicită instanţei să dispună nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. pârâtei din 29 mai 2003, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1647 din 5 mai 2004 Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă şi respinge acţiunea reclamantei, reţinând că acţiunea reclamantei vizând o nulitate absolută a hotărârii A.G.E.A. este imprescriptibilă şi că majorarea capitalului social decisă prin hotărârea A.G.E.A. atacată s-a realizat în conformitate cu prevederile art. 205 din Legea nr. 31/1990, cu acordul majorităţii acţionarilor şi în limitele actului constitutiv, precum şi că fraudarea intereselor reclamantei, ca acţionar minoritar, prin adoptarea hotărârii atacate nu a fost demonstrată, diminuarea numărului de acţiuni ale acesteia fiind determinată de faptul că nu a înţeles să uzeze de dreptul de preferinţă acordat.
Prin Decizia civilă nr. 26 din 18 ianuarie 2005, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal respinge apelul reclamantei reţinând că majorarea capitalului social prin conversia unor creanţe în acţiuni, respectiv prin emiterea de acţiuni nominative comune dematerializate nu este oprită de dispoziţiile art. 205 din Legea nr. 31/1990, că pentru protejarea vechilor acţionari s-a stabilit concomitent dreptul lor de preferinţă conform art. 211 din aceeaşi lege, iar faptul că toate creanţele cu care s-a efectuat compensarea aparţin acţionarului majoritar, cât şi susţinerea reclamantei că societatea trebuia să contracteze împrumuturi la bănci nu demonstrează că prin hotărârea atacată s-au fraudat interesele acţionarilor minoritari şi nici existenţa unor elemente de natură să conducă la nulitatea hotărârii A.G.E.A.
Împotriva soluţiei instanţei de apel, reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului său, recurenta invocă faptul că nu a fost legal citată pentru termenul de dezbateri în fond din data de 18 ianuarie 2005, fiind citată numai pentru data de 16 noiembrie 2004, astfel că nu a avut mandatar la dezbateri, fiind înfrânte prin aceasta dispoziţiile prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi devenind incidente dispoziţiile art. 312 pct. 5 C. proc. civ.
Recurenta critică instanţa de apel şi pentru că în mod greşit ar fi reţinut că au fost respectate dispoziţiile art. 205 din Legea nr. 31/1990, întrucât în speţă s-a majorat capitalul social al pârâtei concomitent prin aplicarea a două modalităţi incompatibile între ele, respectiv majorarea prin aport în numerar şi majorarea prin compensarea creanţelor acţionarului majoritar cu acţiuni ale emitentei pârâte.
Mai susţine recurenta că majorarea de capital, atacată, prin compensarea creanţelor acţionarului majoritar cu acţiuni este de natură să dezavantajeze pe pârâtă, conversia vizând nu numai debitul propriu zis ci şi penalităţile de întârziere calculate la acesta şi care sunt cu mult mai mari decât cuantumul împrumutului acordat în timp de către menţionatul acţionar pârâtei, astfel că în fapt împrumuturile în cauză nu au fost făcute cu scopul de a redresa societatea ci pentru ca acţionarul majoritar să-şi sporească numărul de acţiuni, prejudiciind recurenta prin diminuarea cotei de participare a statului la capitalul social.
Din examinarea actelor dosarului se constată că recursul nu este fondat.
Analizând susţinerile recurentei reclamante întemeiate pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se constată că prin cererea de apel reclamanta apelantă a solicitat judecarea apelului şi în lipsa sa (dosar de apel), precum şi că aceasta a fost legal citată pentru termenele, stabilite în cauză din 21 octombrie 2004 (dosar apel), din 16 noiembrie 2004 (dosar de apel), din 18 ianuarie 2005 (dosar de apel), astfel că nu se poate reţine ca fiind încălcate dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., recurenta neputând invoca propria culpă, raţiune pentru care criticile acesteia urmează a fi respinse.
Nici criticile întemeiate pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu pot fi primite, întrucât instanţa de apel a reţinut corect că majorarea capitalului social al pârâtei s-a făcut cu aplicarea dispoziţiilor art. 205 din Legea nr. 31/1990 (devenit art. 210 în Legea nr. 31/1990 republicată), neexistând nici un motiv de nulitate absolută a hotărârii A.G.E.A. atacată de reclamanta recurentă, dezavantajarea acesteia ca acţionar minoritar având drept cauză neexercitarea de către ea a dreptului de preferinţă acordat în condiţiile art. 211 din Legea nr. 31/1990.
Astfel fiind, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 26 din 18 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Cluj, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 23 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1188/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1181/2006. Comercial → |
|---|
