ICCJ. Decizia nr. 1201/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1201/2006
Dosar nr. 6560/2005
Dosar vechi nr. 1540/2005
Şedinţa publică din 23 martie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la 21 aprilie 2005 SC Z.B. SA a solicitat ca în contradictoriu cu intimata SC I. SRL să se dispună anularea deciziei nr. 2582 din 14 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
În motivarea contestaţiei se arată că prin Decizia a cărei anulare o solicită a fost obligată la plata unei chirii pe perioada 15 octombrie 2002 – 15 aprilie 2003, pentru folosirea suprafeţei de 20.000 mp. proprietatea intimatei fără însă ca din probele administrate să rezulte că foloseşte acest teren.
S-a susţinut că plata unor sume de bani reprezentând chirie a fost rezultatul punerii în executare de către intimată a sentinţei nr. 1464/2002 ce a fost pronunţată în lipsa contestatoarei, deci nu a existat un presupus acord de voinţă al părţilor.
A invocat contestatoarea că Decizia atacată a avut la bază ca temei legal numai principiul consensualismului consacrat de art. 942 şi 1285 C. civ. şi acceptarea la plată a facturii din 20 ianuarie 2003.
Din actele dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 260 din 23 aprilie 2004 a Judecătoriei Târgu Jiu s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta SC Z.B. SA şi s-a respins acţiunea prin care reclamanta SC I. SRL a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 357.002.000 lei, reprezentând chirie pentru suprafaţa de teren de 20.000 mp datorată pentru perioada 15 octombrie 2002 – 15 ianuarie 2003 şi respectiv 15 ianuarie 2003 – 15 aprilie 2003, cu cheltuieli de judecată.
Hotărârea a fost confirmată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 401 din 19 octombrie 2004 ca urmare a respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe.
Prin Decizia nr. 2582 din 14 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel, pe care a modificat-o în sensul că a admis apelul aceleaşi părţi declarat împotriva sentinţei instanţei de fond ce a fost schimbată în sensul că s-a admis acţiunea reclamantei şi pârâta a fost obligată la 357.000.000 lei cu titlu de chirie pe perioada 15 octombrie 2002 – 15 aprilie 2003 şi la 72.048.000 lei cheltuieli de judecată pentru toate fazele procesuale.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Din conţinutul dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., text de lege în care poate fi încadrată în drept contestaţia de faţă, rezultă că hotărârea instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, şi nu greşeli de judecată, respectiv de reapreciere a probelor.
Deci, contestatoarea critică modul în care instanţa de recurs a apreciat probele şi a stabilit raporturile dintre părţi şi a solicitat rejudecarea recursului, aşa încât nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Faţă de aceste considerente, urmează a se respinge ca nefondată contestaţia de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC Z.B. SA, împotriva deciziei nr. 2582 din 14 aprilie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosar nr. 10978/2004, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 23 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1204/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1195/2006. Comercial → |
|---|
