ICCJ. Decizia nr. 1195/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1195/2006
Dosar nr. 2618/1/2006
Şedinţa publică din 23 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare formulată de 24 mai 2005 reclamanta SC N. SA Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Iaşi, anularea executării pornite împotriva sa, cu aplicarea art. 170 alin. (3) C. proc. civ., şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei, conform art. 403 C. proc. civ. şi art. 164 din OG nr. 92/2003 aprobată cu modificări prin Legea nr. 174/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 446/ E din 14 iulie 2005, Tribunalul Iaşi, secţia comercială declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, reţinând că art. 168 alin. (3) din OG nr. 92/2003 stabileşte competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea instanţei judecătoreşti competente care, conform art. 400 C. proc. civ. coroborat cu art. 373 alin. (2) C. proc. civ., este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în speţă Judecătoria Iaşi.
Prin sentinţa civilă nr. 7484 din 3 octombrie 2005 Judecătoria Iaşi declină competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de SC N. SA Iaşi în favoarea Tribunalului Iaşi, reţinând că debitul contestat constând în contribuţii C.A.S., dobânzi şi penalităţi aferente, conform art. 155 lit. h) din Legea nr. 19/2000 privind asigurările sociale competenţa de soluţionare a contestaţiei la măsurile de executare asupra unor astfel de debite este o competenţă specială şi derogatorie stabilită în favoarea tribunalului ca primă instanţă.
Investită cu judecarea conflictului negativ de competenţă Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin sentinţa nr. 5 din 16 ianuarie 2006, făcând aplicarea art. 20 pct. 2 şi a art. 22 pct. 2 şi 5 C. proc. civ., stabileşte competenţa materială în soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 155 lit. h) din Legea nr. 19 din 17 martie 2000.
Prin recursul declarat împotriva soluţiei Curţii de Apel Iaşi, pârâta D.G.F.P. solicită admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi trimiterea pricinii spre competentă soluţionare Judecătoriei Iaşi, sub motivul că procedura de executare silită în cauză a demarat conform prevederilor Codului de procedură fiscală potrivit căruia, respectiv art. 169 alin. (4) coroborat cu art. 400 alin. (1) C. proc. civ., instanţa competentă să judece contestaţia este instanţa de executare.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 169 alin. (4) din C. proCod Fiscal, contestaţia la executare silită se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.
Potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ. contestaţia se introduce la instanţa de executare, iar potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ. „instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Ori prin art. 155 lit. h) din Legea nr. 19/2000 se precizează că în materie de jurisdicţie a asigurărilor sociale tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind contestaţiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi, stabilindu-se astfel prin lege o procedură derogatorie prin raportare la prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., pricina având ca obiect sechestru asigurător instituit pentru datorii reprezentând cotele de asigurări sociale cu dobânzile şi penalităţile aferente datorate de contestatoare ca angajator (dosarul nr. 16558/2005 Judecătoria Iaşi).
Faţă de cele de mai sus, constatându-se că sentinţa recurată este temeinică şi legală, Curtea de Apel Iaşi soluţionând corect conflictul negativ de competenţă prin stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, recursul promovat de contestatoare urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Iaşi împotriva sentinţei nr. 5 din 16 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1201/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1188/2006. Comercial → |
|---|
