ICCJ. Decizia nr. 1204/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1204/2006
Dosar nou nr. 18530/1/2004
Dosar vechi nr. 5072/2004
Şedinţa publică din 28 martie 2006
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 decembrie 2000 reclamanţii D.I., M.S., B.I., B.S. şi M.V. au chemat în judecată pârâta, SC C.D.D. SRL Buzău, pentru ca prin hotărârea pronunţată să se dispună anularea hotărârilor 5, 7-13 şi 15-20 luate de adunarea generală a acţionarilor din 30 martie 2000, anularea actului adiţional din 12 octombrie 2000.
În al doilea ciclu procesual, în fond după casare, Tribunalul Buzău prin sentinţa nr. 1386 din 16 iulie 2002 (dosar nr. 823/2000) a admis acţiunea, dispunând anularea hotărârilor menţionate luate în A.G.A. din 30 martie 2000 şi a actelor subsecvente, respectiv actul adiţional, autentificat la 12 octombrie 2000.
S-a reţinut, în pronunţarea acestei hotărâri, nerespectarea prevederilor art. 117 şi art. 130 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, privind publicitatea convocării A.G.A. şi a ordinii de zi.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat recurs, admis de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, prin Decizia nr. 3150 din 18 octombrie 2002, hotărârea atacată fiind modificată în tot, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor ca nefondată, reţinându-se în esenţă, respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990, privitoare la convocarea şi luarea hotărârilor A.G.A.
Împotriva acestei decizii, P.G.P. de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat, în temeiul art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992, art. II alin. (3) din OG nr. 58/2003 şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anulare, susţinând că este esenţial nelegală şi vădit netemeinică.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 1213 din 25 martie 2004 a respins recursul în anulare ca nefondat.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au declarat contestaţie în anulare în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susţinând că soluţionarea recursului în anulare s-a făcut cu încălcarea dreptului la apărare întrucât nu au fost citaţi pentru termenul din 25 martie 2004, că pricina a avut termen la 21 ianuarie 2004, când părţile au fost prezente şi că, la cererea pârâtei pentru lipsă de apărare, cauza s-a amânat la 31 martie 2004. Cu încălcarea art. 153 alin. (3) C. proc. civ., s-a preschimbat la cererea pârâtei termenul de judecată, fără citarea părţilor stabilindu-se un termen mai apropiat, la 25 martie 2004. Ori, pentru acest termen nu s-au emis citaţii.
Prin Decizia nr. 1195 din 22 februarie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială a admis contestaţia în anulare şi a dispus anularea deciziei Înaltei Curţi nr. 1213 din 25 martie 2004, şi a stabilit termen pentru judecarea recursului în anulare.
Prin recursul în anulare procurorul general a formulat următoarele critici:
- nu a fost respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 117 din Legea nr. 31/1990 între publicarea convocării adunării generale a acţionarilor într-un ziar de largă răspândire şi data la care a avut loc adunarea generală. Astfel, convocarea A.G.A. din 30 martie 2000 s-a publicat în M. Of. la 14 martie 2000 şi în ziarul local M., la 18 martie 2000;
- nu a fost respectată ordinea de zi publicată în M. Of., întrucât s-au adoptat şi hotărâri privind modificări esenţiale ale actelor constitutive ale societăţii, şi anume, schimbarea administratorilor, excluderea unor acţionari, schimbarea formei juridice a societăţii, vânzarea unor active, schimbarea structurii acţionariatului. Ori, toate aceste hotărâri au depăşit ordinea de zi anunţată, şi puteau să fie luate numai în cadrul unei adunări generale extraordinare.
Recursul în anulare este nefondat.
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului se reţine că, convocarea adunării generale a acţionarilor din 30 martie 2000 a fost efectuată cu respectarea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, republicată, respectiv la 14 martie 2000, dată la care s-a publicat convocatorul în M. Of. al României şi în ziarul local M.
Cu procesele verbale încheiate în perioada 11-15 februarie de către ofiţerul de serviciu al SC A. SA Buzău, se face dovada şi a convocării telefonice a reclamanţilor la adunarea generală din 30 martie 2000, fiind invitaţi să consulte dosarul la sediul societăţii.
Adunarea generală a acţionarilor din 30 martie 2000 a fost adoptată cu respectarea condiţiilor legale de cvorum, acţionarii fiind reprezentaţi de 93,85 % din capitalul social iar hotărârile s-au adoptat cu votul a 93,95 % din capitalul social, deci era îndeplinită condiţia pentru o adunare generală extraordinară.
Discutarea şi a altor probleme decât cele anunţate pe ordinea de zi, a fost determinată de discuţiile purtate în cadrul adunării, în special de concurenţa neloială a acţionarilor minoritari, prin constituirea de societăţi comerciale cu acelaşi obiect de activitate şi preluarea clienţilor societăţii.
În acest sens este de reţinut că, potrivit art. 111 din Legea nr. 31/1990, nu este interzisă discutarea în adunarea generală şi a altor probleme, care nu au fost înscrise pe ordinea de zi dacă din dezbateri a rezultat această necesitate.
Faptul că unele hotărâri (pct. 5 – pct. 20) formal trebuiau adoptate în adunarea generală extraordinară, conform art. 113 din Legea nr. 31/1990, nu poate duce la anularea adunării generale ordinare, din moment ce au fost îndeplinite toate condiţiile unei adunări generale extraordinare, respectiv condiţiile de cvorum (participare 93,85 % din capitalul social) iar votul a depăşit ½ din capitalul social.
Aşa fiind, se reţine că hotărârea criticată este temeinică şi legală, astfel că recursul în anulare urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul în anulare declarat de P.G.P. de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva deciziei nr. 3150 din 18 octombrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1210/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1201/2006. Comercial → |
|---|
