ICCJ. Decizia nr. 1178/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1178/2006
Dosar nou nr. 2071/1/2003
Dosar vechi nr. 476/2003
Şedinţa publică din 23 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 10 februarie 1998, reclamanta SC F.T.S.R. SA Mediaş în contradictoriu cu pârâta SC B.B. SA (în prezent A.B.) sucursala Cluj, a solicitat instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 40.000 mărci germane sau contravaloarea în lei la data plăţii precum şi la plata dobânzii legale începând cu 9 decembrie 1995 şi până la executarea hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 324/ C din 28 aprilie 1998 Tribunalul Sibiu iniţial sesizat a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă în baza deciziei nr. 995 din 11 martie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie prin care s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantă împotriva deciziei nr. 367/ A din 5 august 1998 a Curţii de Apel Alba Iulia, prin care a fost respins ca nefondat apelul reclamantei împotriva sentinţei nr. 324/ C din 28 aprilie 1998 a Tribunalului Sibiu.
La 7 iulie 1999 K.K. formulează cerere de intervenţie în interesul reclamantei arătând că în baza contractului de cesiune de creanţă din 16 decembrie 1997 a plătit pârâtei datoria reclamantei, urmând ca restituirea acesteia să se facă eşalonat.
Prin sentinţa civilă nr. 398 din 28 februarie 2001 Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ respinge acţiunea reclamantei, precum şi cererea de intervenţie în interesul reclamantei formulată de intervenientul K.K., reţinând că reclamanta nu a dovedit producerea unui prejudiciu material prin schimbarea de către pârâtă a destinaţiei sumelor depuse ca aport la capitalul social al acesteia plătindu-se rate asupra creditului anterior acordat reclamantei, precum şi furnizori.
Prin Decizia civilă nr. 56 din 14 noiembrie 2002, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ admite în parte apelurile declarate de reclamantă şi de intervenient împotriva sentinţei instanţei de fond pe care o modifică în sensul că admite în parte acţiunea formulată de reclamantă şi cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul reclamantei şi, în consecinţă, obligă pârâta să achite reclamantei dobânda la vedere calculată asupra sumei de 46.952,34 mărci germane pentru perioada 8 septembrie 1995 - 12 decembrie 1995, cu 27.025.000 lei cheltuieli de judecată parţiale în toate instanţele.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 37 din condiţiile generale de afaceri ale pârâtei, „în derularea relaţiilor de afaceri, banca va efectua operaţii bancare din ordinul şi pentru contul clienţilor, precum şi în favoarea acestora", astfel că pârâta avea obligaţia de a respecta destinaţia sumelor vărsate în contul reclamantei cu destinaţia „capital social" şi că prin transferarea vărsămintelor de capital social în conturi de operaţiuni curente al SC F.T.S.H. SRL cu scopul rambursării unor rate scadente din creditul în valută acordat acesteia, reclamanta a fost lipsită de dobânzile aferente perioadei dintre data vărsământului şi data operării la registrul comerţului a modificărilor intervenite în capitalul social.
Împotriva deciziei instanţei de apel, suspendarea executării silite a cauzei, solicitată de pârâtă, a fost respinsă prin încheierea nr. 3433 din 10 iulie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, au declarat recurs reclamanta şi pârâta.
Recurenta reclamantă atacă atât Decizia instanţei de apel cât şi sentinţa instanţei de fond, solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj.
Invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. recurenta reclamantă arată că Decizia instanţei de apel este lovită de nulitate întrucât instanţa nu a examinat nulităţile de ordine publică ce afectează sentinţa instanţei de fond, care cu încălcarea dispoziţiilor art. 258 C. proc. civ., în redactarea în vigoare la 28 februarie 2001, data pronunţării, redactare potrivit căreia, sub sancţiunea nulităţii dispozitivul hotărârii trebuia semnat de judecători şi grefier, nu a fost semnată şi de către grefier; în acelaşi sens, arată recurenta reclamantă că există neconcordanţă între minuta sentinţei instanţei de fond şi dispozitivul respectivei sentinţe, în dispozitiv precizându-se şi respingerea cererii de intervenţie în interesul reclamantei, menţiune ce lipseşte din minuta redactată de aceeaşi instanţă în urma pronunţării soluţiei.
Mai critică recurenta reclamantă sentinţa atacată şi pentru faptul că deşi pronunţarea s-a amânat de mai multe ori, în practica nu se face referire la aceasta, fiind întrunite astfel circumstanţele art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Recurenta reclamantă reproşează instanţei de apel şi faptul că, deşi a reţinut motivele de apel formulate de reclamanta apelantă nu le analizează pe toate spre a pronunţa Decizia.
Cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta reclamantă critică Decizia instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie arătând că în mod incorect a apreciat instanţa că reclamanta a fost prejudiciată de pârâtă prin nerespectarea legii bancare, Legea nr. 58/1998 numai prin lipsirea de dobândă la vedere, aferentă perioadei cuprinse între data efectuării vărsămintelor de capital social şi data operării la registrul comerţului a modificărilor intervenite, în speţă la transformarea formei juridice de organizare a reclamantei din societate cu răspundere limitată în societate pe acţiuni, deşi conform expertizei administrate în cauză s-a evidenţiat că prejudiciul are în vedere şi sumele achitate neîntemeiat către pârâtă din sumele depuse de acţionari ca aport la capitalul social, suferind o lipsă reală de capital în sumă de 50.000 mărci germane (respectiv 46.952,34 mărci germane şi 62.857.445 lei).
Cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., recurenta pârâtă cere admiterea recursului său declarat împotriva deciziei instanţei de apel, casarea acesteia şi rejudecarea cauzei cu respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.
Pârâta recurentă critică instanţa de apel pentru reţinerea greşită a faptului că reclamanta s-ar fi constituit la data de 8 noiembrie 1995, când în fond la menţionata dată reclamanta şi-a modificat numai prima juridică, fiind necesară şi modificarea actului constitutiv, ignorând totodată şi că, aşa cum rezultă din raportul de gestiune din 31 decembrie 1995 şi din raportul cenzorilor din aceeaşi dată reclamanta „a luat fiinţă prin transformarea SC F.T.H. SRL în societate pe acţiuni, prin preluarea activelor şi pasivelor vechii societăţi".
Mai susţine recurenta pârâtă că în mod greşit a reţinut instanţa că pârâta a transferat banii fără acordul societăţii întrucât plăţile s-au făcut la dispoziţia administratorului societăţii transformate căreia i s-a reînnoit la 4 septembrie 1995 dreptul de semnătură, precum şi că a ignorat că legea bancară nu a prevăzut un cont special de capital social. Arată de asemenea recurenta pârâtă că prin utilizarea sumelor depuse ca aport la capitalul social al viitoarei societăţi pe acţiuni nu s-a cauzat acesteia nici un prejudiciu deoarece prin aceasta s-a prevenit acumularea de dobânzi pentru nerambursarea la scadenţă a ratelor creditului, evitându-se prin plata în avans şi suportarea de către reclamantă a costurilor cu dobânda aferentă ratelor respective. Mai critică recurenta pârâtă instanţa de apel şi pentru greşita împărţire a cheltuielilor de judecată prin raportarea la suma cu titlu de dobândă la plata căreia a fost obligată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă recurentă solicită respingerea recursului pârâtei ca nefondat cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, arătând că, deşi recurenta se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., se referă în fond la pct. 11 al aceluiaşi articol, abrogat în prezent, deoarece invocă o greşită stabilire a situaţiei de fapt de către instanţa de apel, iar instanţei supreme nu i se poate cere reaprecierea unei situaţii de fapt, de altfel corect stabilite de instanţa care a pronunţat Decizia atacată şi intimata pârâtă recurentă care prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului reclamantei ca fiind netemeinic şi nelegal întrucât nulitatea prevăzută de art. 108 C. proc. civ. combinat cu art. 258 C. proc. civ., 261 C. proc. civ. şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu mai poate opera deoarece în prezent minuta nu se mai semnează de către grefier, neexistând nici alt temei legal de invocare a nulităţii hotărârii, invocarea amânării pronunţării şi neconsemnarea în practicaua hotărârii a tuturor amânărilor succesive nu privesc fondul cauzei, neputând constitui motiv de rejudecare a cauzei. Mai susţine intimata pârâtă recurentă că admiţând în parte apelurile reclamantei şi intervenientului, rezultă implicit că celelalte motive de apel neexaminate au fost respinse de instanţă şi că în mod greşit apreciază recurenta reclamantă existenţa unui prejudiciu material, cel care a dispus efectuarea de rambursări asupra creditului din vărsămintele de capital social având drept legal de semnătură ca director general al societăţii transformate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că recursul reclamantei este fondat şi urmează a fi admis.
Astfel se constată că într-adevăr minuta sentinţei pronunţate de Tribunalul Cluj la 28 februarie 2001 pe de o parte este semnată numai de judecător, iar pe de altă parte cuprinde numai o parte din dispozitivul sentinţei nr. 398/ C din 28 februarie 2001 a aceleiaşi instanţe, secţia comercială şi de contencios administrativ; în minută se precizează „respins acţiunea" în timp ce dispozitivul sentinţei prevede: „respinge acţiunea comercială (..), respinge cererea de intervenţie în interesul reclamantei formulată de intervenientul K.K. (..)".
Ori în reglementarea în vigoare la data pronunţării sentinţei, respectiv data de 28 februarie 2001, aşa cum rezultă aceasta din formularea de atunci a art. 258 C. proc. civ., potrivit căreia „după ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată, pe scurt, dispozitivul hotărârii care se semnează, sub pedeapsa nulităţii de judecători şi grefier", lipsa semnăturii grefierului pe minută antama nulitatea sentinţei.
Iar potrivit art. 261 pct. 6 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă dispozitivul, care desigur nu poate fi altul decât cel redactat conform art. 258 alin. (1) C. proc. civ.
Mai mult, potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ. actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule, în cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, ca în speţa de faţă, se presupune până la proba contrarie că partea a suportat o vătămare, iar proba contrarie nu s-a administrat în cauză.
Fiind în cauză nulităţi prevăzute de lege acestea puteau fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinii, ori instanţa de apel a procedat la examinarea motivelor de fond ale apelului reclamantei, omiţând să examineze iregularităţile sentinţei pronunţate de instanţa de fond de natură să atragă nulitatea acesteia.
Faţă de încălcarea formelor de procedură menţionate, cu aplicarea art. 137 alin. (1) C. proc. civ., cercetarea motivelor de fond invocate de recurenta reclamantă ca şi examinarea recursului pârâtei sunt de prisos.
Pentru aceste motive, cu aplicarea art. 312 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 5, recursurile urmează a fi admise, Decizia instanţei de apel recurată urmează a fi casată şi cauza va fi trimisă aceleiaşi instanţe spre rejudecare, prilej cu care se va proceda potrivit dispoziţiilor art. 297 alin. (2) ultima teză C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta SC F.T.S.R. SA Mediaş şi de pârâta SC A.B. SA, sucursala Cluj, împotriva deciziei nr. 56 din 14 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1236/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1162/2006. Comercial → |
|---|
