ICCJ. Decizia nr. 1223/2006. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1223/2006
Dosar nr. 175/1/2006
Şedinţa publică din 15 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 22 octombrie 2003, reclamanta SC T. SA Bucureşti a chematb în judecată pârâta, SC P.R. SRL Bucureşti, solicitând obligarea la:
1) înlocuirea autoturismului, achiziţionat la 30 august 1999 cu un alt autoturism de acelaşi tip, sau
- restituirea preţului de 62.085,54 euro, la cursul de 38.870 lei /euro valabil la 21 octombrie 2003, cu dobânzi de 6 % pe an, în sumă de 15.431,46 euro, pentru perioada septembrie 1999 – octombrie 2003.
În subsidiar a solicitat:
1) remedierea integrală şi gratuită a tuturor deficienţelor şi disfuncţionalelor autoturismului şi acordarea unei garanţii integrale de 18 luni fără limită de Km;
2) plata contravalorii reparaţiilor efectuate la motor, sistemul de frânare, sistemul computerizat reglare volan, în cuantum de 2157 euro, la cursul 38.870 lei /euro din data de 21 octombrie 2003;
3) să seconstate că nu datorează factura din 13 iunie 2003;
4) plata sumei de 4.725 euro, contravaloarea lipsei de folosinţă pe parioadele 7 mai 2003 – 16 mai 2003 şi 22 mai 2003 – 26 septembrie 2003, în care autoturismul a fost imobilizat în service-ul pârâtei, precum şi de la 26 septembrie 2003 în continuare, prin imposibilitatea utilizării autoturismului, avându-se în vedere valoarea lunară a daunei de 1050 euro;
5) plata sumei de 100.000 euro, în echivalent lei, daune morale.
Cu precizările din 3 februarie 2004, reclamanta a cerut;
1) înlocuirea autoturismului cu unul nou acelaşi tip, iar în subsidiar:
- restituirea preţului actualizat de 62.985,54 euro, la cursulde 38.870 lei /euro cu dobânzi de 6 % pe an de 14.171,75 euro, calculate pe perioada septembrie 1999 – mai 2003.
Reclamanta a menţinut celelalte capete de cerere, mai puţin cererea pentru remedierea gratută a defecţiunilor, la care a înţeles să renunţe.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că a achiziţionat autoturismul în leasing, achitat integral, la valoarea de 62.985,54 euro. Că, funcţionează necorespunzător, cu toate reparaţiile efectuate de service-ul pârâtei.
Prin cererea de asigurare de dovezi, formulată în temeiul art. 238 C. proc. civ., expertiza tehnică a concluzionat că autoturismul prezintă defecţiuni ce-l fac beutilizabil.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 10989 din 23 septembrie 2004 a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă şi a respins cererile referitoare la despăgubiri ca prescrise, iar restul cererilor ca nefondate.
În pronunţarea acestei hotărâri, pe baza probelor dispuse şi a celor două expertize tehnice, în cadrul dosarului de asigurare de dovezi şi expertiza judiciară din 5 martie 2004 efectuată în Germania la cererea reclamantei de către T.V.U.T.G. Stutgard, instanţa a reţinut că:
Defecţiunile reclamate nu constituie vicii ascunse pentru a angaja răspunderea vânzătorului şi după expirarea termenului de garanţie.
Expertizele tehnice au invederat că reclamanta nu a respectat indicaţiile din cartea tehnică şi manualul de utilizare referitor la viteza de rulare şi modul de frânare, că au fost folosiţi combustibili de proastă calitate, astfel că nu s-a făcut dovada viciilor ascunse,
Ca urmare, vânzătorul răspunde pentru defecţiunile reclamate numai în perioada de garanţie de 18 luni, conform HG nr. 394/1995 termen ce nu a fost respectat de reclamantă, întrucât faţă de data predării autoturismului, 25 august 1999, cererea pentru reparaţii a fost formulată la 22 octombrie 2003, cu mult peste termenul legal de garanţie.
S-a mai reţinut că, răspunderea în temeiul art. 998-999 C. civ., poate fi angajată în sarcina pârâtei, întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor acestei răspunderi: prejudiciu, fapta culpabilă, culpa pârâtei şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.
Împotriva sentinţei menţionate, reclamanta a declarat apel, prin care, în principal a susţinut că greşit instanţa a considerat, contrar probei cu expertiza T.U.V. Germania, că viciile nu sunt ascunse, că sunt defecţiuni imputabile cumpărătorului prin folosirea de carburanţi necorespunzători, efectuarea de manevre defectuoase, etc., deşi aceste susţineri nu au fost dovedite.
S-a mai invocat aplicarea greşită a termenului de prescripţie prevăzut de art. 11 alin. (1) din decretul nr. 167/1958 şi a art. 10 din HG nr. 394/1995 şi nepronunţarea instabţei asupra tuturor capetelor de cerere şi anume, cererea subsidiară de restituire a preţului autoturismului, în temeiul art. 1020-1021, 1073, 1075 şi 1084 C. civ.
Prin Decizia nr. 726 din 4 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială a admis apelul reclamantei, a desfiinţat hotărârea atacată şi a trimis cauza aceleaşi instanţe pentru rejudecarea cauzei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta nu a precizat obiectul cererii cu motivarea în drept, formulând cereri alternative, invocându-se mai multe izvoare ale aceloraşi pretenţii, unele chiar contradictorii, fiind încălcate prevederile art. 7201 alin. (2) şi art. 7203 alin. (1) C. proc. civ.
Ca atare se impunea ca instanţa să pună în vedere reclamantei să-şi precizeze cererea, fără pretenţii alternative sau subsidiare, să pună această chestiune în discuţia părţilor şi să procedeze conform art. 1551 sau art. 133 C. proc. civ.
S-a mai reţinut că unele capete de cerere, pretenţiile subsidiare întemeiate pe art. 1020-1021 C. civ., nici nu au fost cercetate.
Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- instanţa de apel s-a pronunţat asupra unor aspecte care nu au fost criticate de apelantă şi nici nu au fost invocate din oficiu, pentru a fi puse în discuţia prăţilor;
- instanţa de fond a pus în vedere reclamantei să-şi precizeze cererea şi aceasta s-a conformat, principiul disponibilităţii permiţând reclamantei să-şi precizeze cadrul procesual.
Recurenta a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei instanţei de apel în sensul respingerii apelului, instanţa de fond pronunţatându-se temeinic şi legal în sensul respingerii acţiunii.
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului se reţin următoarele:
Una din criticile formulate în apel s-a referit la nepronunţarea instanţei de fond asupra cererii subsidiare de restituire a preţului autoturismului, ce a făcut obiectul acţiunii şi a precizărilor ulterioare.
Întemeiat instanţa de apel a reţinut că, în adevăr cererea de restituire a preţului nu a fost analizată nici sub aspectul prescripţiei şi nici al temeiniciei.
Ca urmare, nu are temei susţinerea recurentei în sensul că instanţa de apel s-a pronunţat asupra unor aspecte ce nu au format obiectul criticilor apelantei reclamante.
Privitor la cererea reclamantei, instanţa de apel a reţinut întemeiat că obiectul acesteia nu a fost determinat, pentru ca, să se stabilească limita procesuală, probele de administrat, acţiunea nefiind individualizată.
Precizarea de acţiune ulterioară, la cererea instanţei, nu a dus la determinarea obiectului cererii, confiorm art. 112 C. proc. civ., reclamanta menţinînd aceleaşi neclarităţi prin solicitarea unor pretenţii alternative, înlocuirea autoturismului sau restituirea preţului, precum şi a unor cereri subsidiare privind daune morale.
Ori, instanţa de fond, în aplicarea art. 114 C. proc. civ., avea obligaţia să stăruie şi să pună în discuţie precizarea acţiunii, să oblige reclamanta la determinarea obiectului cererii pentru pronunţarea hotărârii, conform art. 261 pct. 3 C. proc. civ.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC P.R. SRL, împotriva deciziei nr. 726 din 4 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 1218/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1226/2006. Comercial → |
---|