ICCJ. Decizia nr. 1237/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1237/2006
Dosar nou nr. 11024/1/2005
Dosar vechi nr. 2660/2005
Şedinţa publică din 28 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 5 ianuarie 2005, Judecătoria Braşov a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulată de creditoarea B.C. S.P.I.B.R., privind executarea biletului la ordin emis la data de 22 martie 2000, contractului angajament şi contractul de gaj din 7 aprilie 2000, împotriva debitoarelor SC P.A. SA Poiana Braşov şi SC C.G. SRL Braşov.
Instanţa de fond, a reţinut că titlul executoriu reflectă obligaţia debitoarelor de plată a sumei de 900.000 dolari S.U.A.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 325/ Ap din 4 aprilie 2005, a admis apelul debitoarei SC P.A. SA Poiana Braşov, a schimbat în tot încheierea atacată şi pe fond a respins cererea de încuviinţare a executării silite.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că raportat la momentul cererii de executare silită a biletului la ordin, aceasta era prescrisă, avalistul fiind un debitor de regres iar executarea supusă normelor speciale prevăzută de Legea nr. 58/1934. Cu privire la contractul de angajament şi accesoriile acestuia, vor urma soarta biletului la ordin, în vederea avalizării căruia au fost încheiate.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, creditoarea a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta, susţine că instanţele au încălcat dispoziţiile procedurale, SC C.G. SRL fiind citată în nume propriu, deşi împotriva ei se pornise procedura falimentului, aşa încât reprezentarea societăţii comerciale era exclusiv a lichidatorului judiciar.
Pe de altă parte, instanţa de apel a interpretat greşit contractul angajament din 24 martie 2000 modificat prin actul adiţional, reţinând caracterul accesoriu al acestuia în raport cu biletul la ordin. Banca şi-a asigurat creanţa sa atât prin ipoteca instituită pe H.S. cât şi prin garantarea cu averea administratorului P.V. Astfel, creditorul putea să se regreseze împotriva emitentului biletului la ordin iar acţiunea era prescriptibilă în termenul de un an stabilit de art. 94 din Legea nr. 58/1934 sau să execute silit cele două contracte în termenul general de prescripţie.
Instanţa de apel, a aplicat greşit dispoziţiile art. 94 din Legea nr. 58/1934 şi prin aceea că a ignorat dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 64/1995. Împotriva debitoarei SC C.G. SRL prin sentinţa nr. 27/ F din 6 februarie 2001 s-a deschis procedura falimentului aşa încât termenele de prescripţie a acţiunilor pentru realizarea creanţelor au fost suspendate.
Mai mult, la data de 26 februarie 2004 prin ordinul de plată, creditoarea a încasat suma de 826.000.000 lei ca urmare a executării gajului cu deposedare asupra mijloacelor de transport ale debitoarei.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune.
Prin biletul la ordin emis de către debitoarea SC C.G. SRL la data de 22 martie 2000 aceasta s-a obligat să transmită creditorului N.V. suma de 900.000 dolari S.U.A., scadentă la 10 aprilie 2000, reprezentând valoarea acţiunilor din contractul de vânzare-cumpărare. Biletul la ordin a fost avalizat de B.C. S.P.I.B.R., instituind garanţii suplimentare conform convenţiilor din 14 martie şi respectiv 24 martie 2000. Contractului angajament, încheiat în baza celor două convenţii, i s-au suplimentat garanţiile la data de 7 aprilie 2000, prin actul adiţional şi contractul de gaj încheiat între P.V. şi bancă. Biletul la ordin a fost prezentat la plată avalistului şi executat la 2 aprilie 2002 şi respectiv 29 iulie 2002 (pentru cheltuieli de executare), născându-se astfel dreptul de regres al băncii.
Avalul este o garanţie de drept cambial. El reprezintă o obligaţie cambială accesorie faţă de obligaţia celui garantat, nu din punct de vedere a obligaţiei principale a trăgătorului ci în ce priveşte existenţa cambiei şi a obligaţiei celui garantat. Indiferent de raporturile (civile sau comerciale) dintre avalist şi persoana avalizată, acestea nu se sting prin avalizare pentru că obligaţia cambială nu novează obligaţia care i-a dat naştere, iar avalistul nu dobândeşte acţiunea cambială contra avalizatului sau giranţilor anteriori decât dacă plăteşte cambia sosită la scadenţă. Avalistul este astfel subrogat ipso jure în drepturile creditorului împotriva avalizatului şi obligaţilor anteriori.
Din această perspectivă instanţa de apel a stabilit judicios caracterul obligaţiei şi natura normelor aplicabile în cauză.
Însă, prevederile art. 94 alin. (2) din Legea nr. 58/1934 stabilesc termenul de prescripţie de un an a acţiunilor posesorului împotriva giranţilor şi împotriva trăgătorului iar alin. (2), termenul de 6 luni, a acţiunilor giranţilor unii împotriva altora şi împotriva trăgătorului socotite din ziua din care girantul a plătit cambia sau din ziua în care acţiunea în regres a fost pornită împotriva sa.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 64/1995 prevăd suspendarea oricăror termene de prescripţie a acţiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului.
Prin sentinţa civilă nr. 21/ F din 6 februarie 2001, s-a dispus deschiderea procedurii concursuale a executării silite asupra persoanei avalizate.
Astfel, instanţa de apel nu a analizat momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie şi nici cauzele de suspendare a cursului prescripţiei.
Instanţa de apel nu a analizat nici efectele pe care le-a produs plata parţială a datoriei, prin ordinul de plată din 26 februarie 2004, ca urmare a executării unei garanţii a obligaţiei.
Faţă de aceste considerente instanţa de apel va fi obligată să analizeze în ce măsură raporturilor dintre obligaţii cambiali le sunt aplicabile prevederile art. 36 din Legea nr. 64/1995 şi art. 16 din decretul 167/1958, privind suspendarea şi întreruperea cursului prescripţiei.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat, împotriva deciziei civile nr. 325/ Ap din 4 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, pe care o va casa cu trimitere spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea B.C. S.P.I.B.R., sucursala Bucureşti, împotriva deciziei nr. 325 din 4 aprilie 2005 a Curţii de Apel Braşov.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1243/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1236/2006. Comercial → |
|---|
