ICCJ. Decizia nr. 1226/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1226/2006
Dosar nr. 16785/1/2005
Dosar vechi nr. 4126/2005
Şedinţa publică din 28 martie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia nr. 4094 din 21 mai 2004, a admis acţiunea în anulare formulată de reclamantul C.L.C.D., împotriva hotărârii arbitrale nr. 8 din 5 septembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Arbitral T.V. Baia Mare, pe care a anulat-o şi s-a constatat nulitatea absolută a convenţiei arbitrale nr. 769 din 29 iulie 2003, intervenită între părţi, cu dispunerea restabilirii situaţiei în C.F.
Pârâtul M.I. a fost obligat la cheltuieli de judecată în sumă de 138.500 lei.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că sunt aplicabile art. 364 lit. a) şi i) C. proc. civ., în sensul că litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului, iar pe de altă parte, au fost încălcate dispoziţiile imperative ale legilor.
P.C., în lipsa unei împuterniciri din partea C.L. nu putea să dispună asupra unui act de dispoziţie, schimb de terenuri, iar pe de altă parte, terenurile făceau parte din domeniul public, fiind inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. S-a reţinut încălcarea prevederilor art. 11 din Legea nr. 213/1998.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs M.I., în temeiul art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În esenţă recurenta a invocat greşita compunere a completului de judecată în condiţiile în care acţiunea în anulare este asimilată, potrivit doctrinei, cu apelul. În legătură cu excepţiile invocate de M.I. în faţa instanţei de apel, autorul recursului consideră că s-a reţinut greşit faptul că terenul face parte din domeniul public al statului şi tot greşit s-a reţinut că sunt aplicabile prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998. Tot greşit consideră că s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a C.L. de a declara apelul şi excepţia privind tardivitatea introducerii acţiunii în anularea hotărârii arbitrale. În fine, a susţinut că instanţa arbitrală este competentă să soluţioneze litigii care pot fi stinse printr-o tranzacţie şi atunci cu atât mai mult arbitrajul poate lua act de o tranzacţie.
Prin Decizia nr. 3372 din 3 iunie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială a respins recursul ca nefondat.
Împotriva acestei ultime hotărâri, M.I. a declarat contestaţie în anulare, în temeiul art. 3181 C. proc. civ., susţinând că instanţa supremă a respins recursul cu o motivare lapidară, echivalentă cu lipsa motivării şi cu erori materiale, în ce priveşte:
- greşita respingere a excepţiilor privind tardivitatea acţiunii în anulare, a compunerii completului de judecată şi a calităţii procesuale a P.C., a fost ignorată H.C.L. nr. 15/2003, prin care terenul a fost considerat ca domeniu privat al statului.
Contestaţia în anulare este de respins.
Potrivit art. 3181 C. proc. civ., hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speţă, contestatorul nu a invocat greşeli materiale, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului şi reaprecierea probelor, ci a reiterat excepţiile şi criticile formulate în recurs, pe care instanţa le-a examinat, iar respingerea acestora a fost motivată convingător.
Astfel, a fost motivată, conform cu practica constantă în interpretarea dispoziţiilor procedurale, a compunerii completului de judecată în soluţionarea acţiunii în anulare, a excepţiei calităţii procesuale active a C.L. şi a tardivităţii acţiunii în anulare.
Petentul ignoră prevederile art. 265 C. proc. civ., avut în vedere de instanţa de recurs, care limitează acţiunea în anulare la motivele strict reglementate în pct. a) – i) ale articolului menţionat.
Ca urmare, contestaţia în anulare nefiind formulată în condiţiile art. 3181 C. proc. civ., urmează să fie respinsă ca nefondată.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., contestatorul M.I. urmează să fie obligat la plata sumei de 3228 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat şi cheltuieli de deplasare la termenul de astăzi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de M.I. împotriva deciziei nr. 3372 din 3 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Obligă contestatorul la 3228 RON cheltuieli de judecată intimatului C.L.C.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1223/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1262/2006. Comercial → |
|---|
