ICCJ. Decizia nr. 1243/2006. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr.1243/2006

Dosar nr. 7974/1/2005

Dosar vechi nr. 1895/2005

Şedinţa publică din 29 martie 2006

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Suceava la nr. 1307/2003 reclamanta D.S.S. a solicitat în contradictor cu pârâta SC T.C.E.B. SRL Piatra Neamţ, ca prin sentinţa ce se va pronunţa aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 913.590.145 lei, reprezentând penalităţi pentru nedecontarea în termen a facturilor şi cheltuieli de judecată ocazionate de proces.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în baza contractului de vânzare-cumpărare masă lemnoasă din 30 aprilie 2002 şi a actelor adiţionale din 8 iulie 2002 şi 18 noiembrie 2002 a predat în termen masa lemnoasă contractată de pârâtă, în volum de 4.668 m.c., însă pârâta nu şi-a respectat obligaţia contractuală de a achita la scadenţă preţul acesteia cuprins în facturi, astfel că reclamanta a calculat penalităţile de întârziere, conform art. 35 din contractul sus-menţionat.

În dovedirea acţiunii s-a solicitat proba cu acte, depunându-se la dosar: dovada concilierii directe, calculul penalităţilor solicitate, copia facturilor, a contractului de vânzare-cumpărare modificat prin două acte adiţionale, a proceselor verbale de calamitate 28 iunie 2002, 31 octombrie 2002, a graficelor de eşalonare şi reeşalonare, alte acte.

În temeiul art. 115 şi 118 C. proc. civ. pârâta SC T.C.E.B. SRL Piatra Neamţ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, deoarece s-a aflat în imposibilitate de a transporta şi valorifica masa lemnoasă, din vina pârâtei, care nu şi-a respectat obligaţia contractuală de a asigura accesul la această masă lemnoasă, singurul pod de pe râul Suceava, pe care se putea face transportul, intrând în reparaţii capitale, ca urmare a inundaţiilor şi viiturilor şi ne mai putând fi utilizat, situaţie consemnată în procesele-verbale încheiate cu reprezentanţii pârâtei.

După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin sentinţa nr. 2259 din 28 noiembrie 2003 Tribunalul Suceava a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta SC T.C.E.B. SRL Piatra Neamţ să plătească acesteia 913.590.145 lei penalităţi de întârziere şi 29.266.802 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a constatat că părţile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare masă lemnoasă pe picior din 30 aprilie 2002, prin art. 11 cap. IV stabilindu-se obligaţia reclamantei de a preda parchetul spre exploatare delegatului împuternicit al pârâtei, precum şi de a asigura accesul şi practicabilitatea drumurilor forestiere, numai în cazul deprecierii lor datorită exploatării lor necorespunzătoare, contravaloarea reparaţiilor căzând în sarcina cumpărătorului.

A mai reţinut instanţa de fond că pe parcursul executării contractului au intervenit calamităţi naturale, consemnate în procesele verbale de constatare din 28 iunie 2002 şi 31 octombrie 2002 semnate de reprezentanţii reclamantei, în baza cărora s-au încheiat acte adiţionale la contract prin care s-au reeşalonat tăierile de masă lemnoasă, însă s-a apreciat că respectivele calamităţi ce reprezintă cauze de forţă majoră nu exonerează părţile de răspundere contractuală, intervenţia lor având drept consecinţă declanşarea procesului de reeşalonare cantitativă şi valorică, astfel încât pârâta urmează a răspunde pentru întârzierea plăţii masei lemnoase contractate, motiv pentru care acţiunea a fost admisă, cum s-a arătat anterior.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC T.C.E.B. SRL Piatra Neamţ, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând că soluţia este greşită, ca urmare a unei confuzii între două dosare aflate în acelaşi timp pe rolul aceleiaşi instanţe, precum şi faptul că s-a aplicat legea la soluţionarea cauzei şi s-au interpretat eronat probele dosarului.

Prin încheierea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2722 din 16 septembrie 2004 s-a dispus strămutarea soluţionării apelului de la Curtea de Apel Suceava la Curtea de Apel Ploieşti, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 8738/2004.

În temeiul dispoziţiilor art. 295 C. proc. civ. Curtea a dispus completarea probatoriilor cu o expertiză silvică, la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul P.P., părţile neformulând obiecţiuni.

Prin Decizia nr. 57 din 14 februarie 2005, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul pârâtei SC T.C.E.B. SRL Piatra Neamţ şi a schimbat în tot sentinţa în sensul că a respins acţiunea ca nefondată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta R.N.P.R. D.S.S.

Cu ocazia soluţionării recursului instanţa, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia nulităţii recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate a hotărârii atacate.

Examinând excepţia invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată. În motivarea recursului său pârâta, deşi indică art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., nu arată şi nu dezvoltă nici unul din aceste motive, dar nici un alt motiv de casare sau modificare dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. (chiar fără indicarea temeiului legal) şi critică hotărârea atacată doar pentru greşita apreciere a probelor.

Astfel, reclamanta nu arată care act juridic dedus judecăţii a fost interpretat greşit de instanţă sau cărui act i s-a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic, şi în ce sens (pct. 8), nici care text legal a fost încălcat sau aplicat greşit ori în ce constă lipsa de temei legal a hotărârii atacate (pct. 9) şi nici mijlocul de apărare sau dovada administrată asupra cărora instanţa nu s-a pronunţat (pct. 10), pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul judiciar în limitele impuse de lege.

Dimpotrivă, reclamanta critică hotărârea pronunţată în cauză pentru greşita apreciere a probelor arătând că ea se bazează exclusiv pe raportul de expertiză, că expertul nu a făcut o deplasare la faţa locului şi că facturile neachitate de pârâtă vizau lucrări de exploatare anterioare intervenirii fenomenelor meteorologice nefavorabile.

Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă (în cazul în care nu se depun prin memoriu separat, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză), sub sancţiunea penalităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor iar, potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere în situaţiile limitativ enumerate, numai pentru motive de nelegalitate.

Cum, prin recursul declarat şi motivat de reclamanta R.N.P.R., D.S.S., Decizia atacată este criticată numai pentru motive de netemeinicie privind aprecierea probelor şi nu pentru vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 – 10 C. proc. civ. (hotărârea atacată a fost pronunţată anterior abrogării pct. 10 al art. 304 C. proc. civ.), fapt care echivalează cu o nemotivare a recursului, în sensul art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate că acest recurs este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată nul recursul declarat de reclamanta R.N.P.R. D.S.S., împotriva deciziei nr. 57 din 14 februarie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 29 martie 2006.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1243/2006. Comercial