ICCJ. Decizia nr. 1218/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1218/2006
Dosar nr. 14472/1/2005
Dosar vechi nr. 3524/2005
Şedinţa publică din 28 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 5 mai 2004, reclamanta SC C.L.P.C. SRL Bucureşti a cerut ca, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Otopeni judeţul Ilfov, să se constate îndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate prin contractul de leasing imobiliar din 12 noiembrie 1998 şi să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru spaţiul comercial situat în B-dul. Constantin Brâncoveanu, Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 12291 din 5 noiembrie 2004 a respins acţiunea ca inadmisibilă în ce priveşte primul capăt de cerere şi ca neîntemeiată, în ce priveşte capătul doi de cerere.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa a invocat art. 111 C. proc. civ., reclamanta având posibilitatea formulării unei acţiuni în realizare.
S-a mai reţinut că este neîntemeiată cererea de a pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic de înstrăinare, cât timp nu a rezultat îndeplinirea tuturor obligaţiilor decurgând din contractul de leasing.
Apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii sus arătate a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 625 din 29 iunie 2005, sentinţa atacată fiind schimbată în tot, în sensul admiterii acţiunii şi constatării intervenirii între părţi a contractului de vânzare-cumpărare a spaţiului comercial în litigiu, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 9.129.500 lei.
S-a reţinut, în pronunţarea acestei hotărâri, că greşit instanţa de fond a tratat distinct cele două capete de cerere, întrucât ele se condiţionează şi sunt strâns legate.
Că, prin contractul de leasing încheiat la 12 noiembrie 1998, pe termen de 5 ani, pârâta, proprietară, s-a obligat să transmită folosinţa şi posesia imobilului, iar la expirarea termenului convenit, să respecte obţiunea irevocabilă a utilizatoarei de a cumpăra imobilul, existând şi acordul A.G.A. prin hotărârea nr. 2310/1997.
S-a mai reţinut că reclamanta a achitat toate facturile emise de pârâtă pentru contravaloarea imobilului, rata reziduată, impozitul pe clădire, taxa pentru teren, dar că pârâta a refuzat îndeplinirea obligaţiilor de obţinere a extrasului de carte funciară, certificat fiscal pentru încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare.
Ca urmare, instanţa a reţinut ca întemeiată cererea reclamantei de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC A. SA a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul că s-a pronunţat şi asupra cotei indivize de teren aferentă spaţiului comercial, deşi la încheierea contractului de leasing nu exista cadastru asupra imobilului şi nu se cunoştea cota indiviză de teren.
Acţiunea întemeiată pe prevederile art. 111 C. proc. civ. era inadmisibilă, reclamanta având dreptul la o acţiune în realizare întemeiată pe răspunderea contractuală, pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate.
Recursul ete nefondat.
Din chiar cuprinsul acţiunii, rezultă că aceasta este o acţiune în realizare, de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-şcumpărare.
Cererea de constatare a îndeplinirii obligaţiilor utilizatorului este temeiul transmiterii dreptului de proprietate, iar instanţa de apel a reţinut, pe baza probelor depuse, că s-au achitat toate obligaţiile legate de preţul convenit de părţi.
Susţinerea recurentei în sensul că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, referindu-se la cota indiviză de teren aferentă construcţiei, este de respins.
Contractul de leasing, neîndoios a cuprins imobilul, spaţiu comercial şi cota indiviză de teren, pentru care s-a acordat dreptul de folosinţă.
Cota indiviză aflată sub construcţie este accesoriu al acesteia, au acelaşi regim juridic şi nu pot fi separate, înstrăinarea lor făcându-se împreună.
Certificatul de proprietate asupra terenului a fost obţinut după încheierea contractului de leasing, la 20 mai 2002, iar reclamanta utilizatoare a achitat taxa pentru obţinerea acestui certificat (chitanţele din 5 noiembrie 2003 şi din 13 noiembrie 2003).
Instanţa de apel a reţinut întemeiat că în obiectul contractului de leasing se cuprinde nu numai spaţiul comercial ci şi cota indiviză de teren, ca accesoriu în coproprietateforţată şi perpetuă, astfel că a constatat întemeiată vânzarea-cumpărarea spaţiului comercial în litigiu.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SA Otopeni, împotriva deciziei nr. 625 din 29 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1179/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1223/2006. Comercial → |
|---|
