ICCJ. Decizia nr. 123/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.123/2006
Dosar nr. 2046/2005
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată la Tribunalul Hunedoara, reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti a solicitat obligarea pârâtului M.M. la plata sumei de 11.900 dolari S.U.A., reprezentând penalităţi calculate conform art. 8.9 pct. 8 din protocolul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 24 aprilie 2000. S-a motivat în susţinerea acţiunii că pârâtul nu a realizat investiţiile la care s-a angajat, la termenul scadent. S-a cerut şi obligarea la daune cominatorii.
Prin sentinţa nr. 492/2004 acţiunea reclamantei a fost admisă aşa cum a fost formulată, s-a dispus obligarea pârâtului la realizarea investiţiilor în valoare de 119.000 dolari S.U.A., precum şi la plata de daune cominatorii de 100.000 lei /zi de întârziere de la data pronunţării hotărârii şi până la realizarea investiţiilor.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând în esenţă că investiţiile au fost realizate parţial prin înlocuirea parcului auto uzat cu autovehicule care respectă normele de mediu, parte prin înregistrarea în contul curent al unităţii a sumelor de investit, în cuantum de 157.367 dolari S.U.A. în conformitate cu modalităţile alternative de realizare a investiţiilor reglementate de OG nr. 25/2002 (art. 27 alin. (1)).
Prin Decizia nr. 56 din 14 martie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul petentei, a constatat că investiţia a fost realizată integral în modalităţile reglementate de OG nr. 25/2000 şi cu obligaţia asumată prin contractul de vânzare cumpărare de acţiuni.
Prin consecinţă a fost schimbată în parte hotărârea atacată în sensul că au fost respinse capetele de cerere privind obligarea pârâtului la realizarea investiţiilor şi plata daunelor cominatorii.
S-a menţinut obligarea pârâtului la plata penalităţilor pentru nerealizarea investiţiilor la termenele scadente.
Împotriva acestei ultime hotărâri reclamanta a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. A fost invocat motivul de modificare a deciziei prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că greşit instanţa de apel a admis apelul pârâtei şi a considerat că investiţiile la care s-a obligat prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 24 aprilie 2000 clauzele 8.9.7. Că s-a ajuns la pronunţarea deciziei printr-o greşită interpretare a prevederilor art. 11 din OG nr. 25/2002, care obligă ca realizarea investiţiilor să fie dovedite prin certificatul emis de comisia de cenzori a cumpărătorului.
Critica este neîntemeiată iar instanţa a reţinut în baza înscrisurilor aflate la dosar fond, în mod just că investiţiile au fost realizate, situaţie faţă de care în conformitate cu art. 26 din OG nr. 25/2000 cumpărătorul nu mai poate fi obligat la realizarea din nou a investiţiilor ci doar la plata penalităţilor pentru nerealizarea lor la termenul scadent, iar forma de realizare este cea prevăzută de art. 27 pct. 1 din ordonanţă.
Este irelevantă pentru concluzia de mai sus lipsa unui certificat al comisiei de cenzori atâta vreme cât investitorul este o societate cu răspundere limitată, având unic acţionar pe administratorul firmei pârâtul intimat M.M.
Faţă de considerentele ce preced,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S., împotriva deciziei nr. 56/ A din 14 martie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă recurenta A.V.A.S. să plătească intimatului M.M. 500 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 124/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1203/2006. Comercial → |
|---|
