ICCJ. Decizia nr. 125/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.125/2006
Dosar nr. 10834/2004
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Suceava, secţia comercială, a cărei competenţă a fost stabilită prin regulator de competenţă de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, prin încheierea nr. 93 din 14 mai 2003, prin sentinţă a admis acţiunea formulată de reclamantele SC T.S. SRL şi SC L.C. SRL în contradictor cu pârâtele SC F.F. SRL, C.J.S. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi C.L.S. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 având ca obiect constatarea nulităţii parţiale a titlului de proprietate din 30 iunie 1004, eliberat primei pârâte de către a doua pârâtă pentru suprafaţa de 0,50 ha. teren identică cu parcelele din C.F. a C.C.S. şi readucerea ei din suprafaţa totală de 2,08 ha. În consecinţă tribunalul a desfiinţat parţial titlul menţionat emis pentru pârâta SC F.F. SRL Suceava în sensul excluderii din acesta a suprafeţei de 0,50 ha. teren identic cu parcelele funciare din C.F. a C.C.S., menţinând celelalte dispoziţii ale titlului.
În considerentele sentinţei, instanţa de fond a reţinut că:
- atât reclamanta SC T.S. SRL Suceava cât şi pârâta SC F.F. SRL se pretind proprietarele suprafeţei de 0,50 ha. Teren, reclamanta în baza procesului verbal de licitaţie din 20 mai 1994 şi a actului de vânzare cumpărare din 20 iunie 1994 (încheiat cu vânzătoarea A.B.) precum şi sentinţei nr. 475 din 16 iunie 1999 a Tribunalului Suceava, iar pârâta în baza titlului de proprietate a cărui anulare se solicită;
- prin Decizia nr. 596 din 26 septembrie 2002 a Curţii de Apel Suceava, care deşi nu întruneşte condiţiile autorităţii de lucru judecat, comparându-se titlurile de proprietate invocate s-a constatat ca fiind preferabil titlul de proprietate al pârâtei;
- verificarea titlurilor de proprietate s-a făcut şi în cadrul procesului penal nr. 615/P/2003 instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, în care deşi s-a constatat intervenită prescripţia răspunderii penale faţă de făptuitorul cercetat se concluzionează că titlul de proprietate al pârâtelor a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare în sensul că el cuprinde o suprafaţă de teren mai mare decât cea reală.
Instanţa de fond însuşindu-şi aceste constatări ale organului de cercetare penală a admis acţiunea în sensul evocat.
În contra sentinţei a declarat apel pârâta SC F.F. SRL Suceava pentru nelegalitate şi netemeinicie arătând că titlul de proprietate asupra terenului în litigiu i-a fost emis legal, în baza contractului de vânzare cumpărare încheiat de A.B., care a şi solicitat emiterea lui, prima reclamantă fiind cea care, la licitaţie a cumpărat numai un saivan, fără teren, aceasta neavând nici calitate procesuală întrucât a vândut activele celei de a doua reclamantă.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială prin Decizia nr. 200 din 15 octombrie 2004 a admis apelul declarat împotriva sentinţei pe care a schimbat-o în tot, iar pe fond a respins acţiunea.
Reţinând că instanţa de fond nu a avut în vedere la soluţionarea cauzei obiectul acţiunii, constatarea nulităţii parţiale a titlului de proprietate prin raportare la condiţiile şi cauzele de nulitate prevăzute la art. III pct. 1 din Legea nr. 169/1997 de modificare şi completare a Legii nr. 18/1991, a constatat că:
- prima reclamantă are calitate procesuală, întemeiată de interesul său, în conformitate cu art. III pct. 2 din Legea nr. 169/1997, care statuează că nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, procuror sau alte persoane care justifică un interes legitim;
- deşi solicită nulitatea parţială a unui titlu de proprietate, reclamanta SC T.S. SRL nu are un drept de proprietate legal recunoscut, deoarece: prin procesul verbal de licitaţie publică din 29 iunie 1994 nu a cumpărat teren ci un mijloc fix; contractul de vânzare cumpărare din 20 iunie 1994 nu are o clauză de vânzare a terenului, vânzătoarea nefiind proprietara terenului, ci trimite la art. 28 din Legea nr. 18/1991, iar în condiţiile acestei legi reclamanta nu a obţinut un titlu de proprietate, sentinţa nr. 475/1999 a Tribunalului Suceava, prin care i s-a constatat dreptul pe calea dreptului comun, fiind fără eficienţă sub acest aspect;
- prin sentinţa civilă nr. 5019 din 18 aprilie 2002 a Tribunalului Suceava (irevocabilă prin Decizia nr. 596/2002 a Curţii de Apel Suceava), prima reclamantă a fost obligată să predea terenul în litigiu apelantei.
Reclamantele SC T.S. SRL şi SC L.C. SRL au declarat recurs împotriva deciziei menţionate pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., solicitând desfiinţarea acesteia şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, invocând ca argumente:
- deşi pentru motivarea existenţei calităţii procesuale pasive instanţa de apel trimite la prevederile art. III pct. 2 din Legea nr. 169/1997, pe fond acţiunea este respinsă pentru neîndeplinirea acestor prevederi, concluzia fiind contradictorie;
- fără a fi investită cu o cerere reconvenţională instanţa face analiza titlului de proprietate al reclamantei, confirmând astfel titlul pârâtei emis în condiţii de neregularitate, deşi terenul fiind menţionat în procesul verbal de licitaţie, ar fi trecut în proprietatea comunei dacă nu ar fi fost vândut în termen de un an;
- există şi unele chestiuni de ordin procedural, ca de exemplu în pag. I a deciziei nu mai este menţionată ca parte C.L.S., deşi printr-o încheiere s-a dispus ataşarea unui dosar, printr-o altă încheiere s-a respins cererea de amânare pentru ataşarea acelui dosar.
În concluzie recurenta solicită să se constate nul parţial titlul pârâtei şi ca legal dobândit dreptul său de proprietate în condiţiile art. 28 alin. (4) din Legea nr. 18/1991, procesului verbal de licitaţie şi contractului încheiat ulterior.
Recursul nu este fondat.
1. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Critica recurentelor constând în contrarietatea motivelor hotărârii atacate, în sensul că, deşi din perspectiva Legii nr. 169/1997 de modificare a Legii nr. 18/1991, privind fondul funciar se apreciază asupra existenţei calităţii lor procesuale active, acţiunea le-a fost respinsă pentru neîndeplinirea prevederilor acestei legi, nu poate fi primită.
Reclamantele au sesizat instanţa de fond cu o acţiune în constatarea nulităţii parţiale a titlului de proprietate al intimatei pârâte SC F.F. SRL ce a fost eliberat de C.J.S. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului, conform art. 28 din Legea nr. 18/1991 (nr. 4376 din 30 iunie 1994) invocând neregularităţi în modul lui de obţinere, fără a identifica şi concretiza cauzele de nulitate.
Prin chiar acţiunea promovată reclamantele au precizat că au formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate în temeiul art. 28 din Legea nr. 18/1991 ce le-a fost respinsă de C.J.S. prin Hotărârea nr. 1855 din 25 octombrie 1995, iar plângerea împotriva acesteia a fost de asemenea respinsă de Judecătoria Suceava prin sentinţa nr. 2072/1997.
Drept urmare, între constatarea instanţei de apel cu privire la existenţa calităţii procesual active în temeiul Legii nr. 169/1997 şi constatarea neîndeplinirii condiţiilor art. III din aceeaşi lege de către reclamantă nu există contrarietate.
2. Cu privire la motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9, 10 C. proc. civ.
Trebuie precizat că neregulile procedurale la care referă recurentele în ultima parte a motivelor lor cum ar fi, de exemplu, revenirea asupra măsurii de ataşare a unui dosar, nu întrunesc exigenţa nelegalităţii impusă de textele invocate.
În ce priveşte critica constând în faptul că instanţa de apel, fără a fi investită cu o cerere reconvenţională face analiza titlurilor de proprietate ale reclamantelor, confirmând astfel titlul pârâtei, este de observat că această analiză este justificată nu de existenţa unei cereri reconvenţionale ci de verificarea susţinerilor reclamantelor, conform art. 1169 C. civ., faţă de solicitarea acestora reiterată în concluzia motivelor de recurs, de a se constata nul parţial titlul de proprietate al pârâtei şi ca legal dobândit dreptul lor de proprietate în condiţiile art. 28 alin. (4) din Legea nr. 18/1991.
Aşa fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menţinând ca legală Decizia atacată.
În baza art. 274 C. proc. civ. va obliga recurentele reclamante la 2.000 RON cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele SC T.S. SRL Suceava şi SC L.C. SRL Suceava, împotriva deciziei nr. 200 din 15 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă recurentele reclamante să plătească intimatei pârâte SC F.F. SRL Suceava 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1263/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 124/2006. Comercial → |
|---|
