ICCJ. Decizia nr. 124/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.124/2006
Dosar nr. 3138/2005
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la Tribunalul Bucureşti la 29 mai 2003 reclamantul SC C.S.T.I.E. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta SC R.D. SA Bucureşti, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună nulitatea absolută a contractelor de asociere în participaţiune din 18 august 1993 şi din 6 ianuarie 1997 precum şi a actului adiţional la contract, ca fiind încheiate de o persoană fără calitate şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 948 şi 966 C. civ., cu cheltuieli de judecată aferente.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat, în esenţă, că pârâta a adus în asociere un imobil asupra căruia nu deţinea drept de proprietate, astfel că nu şi-a exprimat un consimţământ valabil la încheierea celor 2 contracte şi a urmărit realizarea ilicită a unui profit.
La data de 31 august 2004 s-a depus o cerere de intervenţie în interesul pârâtei de către intervenientul P.E.L., acţionar la SC R.D. SA.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins cererea de intervenţie accesorie şi a respins acţiunea ca neîntemeiată.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa a reţinut, în esenţă, că, în ceea ce priveşte cererea de intervenţie accesorie, sunt îndeplinite cerinţele art. 49 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., iar, în ceea ce priveşte cererea principală, că reclamanta nu a probat nici o cauză de nulitate a celor două contracte de asociere şi a evocatului act adiţional.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 458 din 20 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, instanţa reţinând, în esenţă, legalitatea şi temeinicia hotărârii apelate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în temeiul art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Criticile formulate de recurentă care se circumscriu motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează următoarele aspecte:
- hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 948 şi 966 C. civ., instanţa neţinând cont de faptul că, la data asocierii, pârâta nu avea calitatea de proprietar al imobilului astfel că pârâta nu şi-a dat un consimţământ valabil, urmărind obţinerea unor beneficii ilicite.
2. hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel trebuie să administreze probe suplimentare (proba cu expertiză contabilă pentru a se dovedi dacă reclamanta a avut beneficii de pe urma contractelor de asociere).
Prin criticile formulate de recurentă în temeiul art. 304.10 C. proc. civ. se arată că nu s-au analizat mijloacele de apărare administrate în cauză.
Curtea, analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta.
I. Criticile recurentei întemeiate pe dispoziţiile art. 304.9 C. proc. civ. sunt nefondate.
1. Instanţa de apel în mod legal şi temeinic a analizat consimţământul, ca o condiţie de fond a încheierii celor două convenţii, sub aspectul valabilităţii acestuia, reţinând că au fost îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de lege cu privire la faptul că a fost exteriorizat, că a fost exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice şi că nu a fost alterat de vreunul dintre viciile de consimţământ: eroare, dol, violenţă.
Corect a mai reţinut instanţa şi faptul că pârâta a avut asupra imobilului adus în cadrul asocierii drept de administrare (Decizia nr. 591 din 17 iulie 1991 emisă de P.M.B. şi care a stat la baza procesului verbal din 6 septembrie 1991 nefiind astfel încălcate dispoziţiile Legii nr. 15/1990.
În mod legal şi temeinic a dispus instanţa şi cu privire la liceitatea finalităţii pentru care au fost încheiate cele două contracte, reţinând că de beneficiile obţinute în perioada contractuală au profitat ambelor părţi contractante, participarea la pierderi şi beneficii fiind de esenţa contractului de asociere.
Măsura refacerii, completării probelor administrate la prima instanţă, precum şi administrarea unei probe noi în apel (în speţă proba cu expertiză contabilă) poate fi dispusă de instanţa de apel astfel cum rezultă expres din dispoziţiile art. 295 alin. (2) C. proc. civ., numai dacă aceasta le consideră absolut necesare în lămurirea situaţiei de fapt.
Cum în cauza dedusă judecăţii o asemenea măsură extremă nu şi-a găsit justificare, critica încălcării dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. de către instanţa de apel nu poate fi primită, ştiut fiind că judecătorul nu se poate substitui părţii în propunerea probatoriilor pe care le consideră revelatorii în dovedirea pretenţiilor sale.
II. Criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304.10 C. proc. civ. şi care vizează netemeinicia deciziei recurate exced analizei instanţei de recurs, textul legal citat fiind în prezent abrogat.
În considerarea celor ce preced, Curtea, constatând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.S.T.I.E. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 458 din 20 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 17 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 125/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 123/2006. Comercial → |
|---|
