ICCJ. Decizia nr. 129/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.129/2006
Dosar nou nr. 8112/1/2005
Dosar vechi nr. 1931/2005
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 18 din 25 ianuarie 2005, Judecătoria Marghita a admis cererea petentei SC B.I. SRL Cluj Napoca în contradictoriu cu pârâtele S.N.T.G.N.T. SA, sucursala T.G.N.M. şi S.N.T.G.N.T. SA, sucursala T.G.N.R.C., pentru completarea hotărârii şi a dispus îndreptarea sentinţei nr. 853/2004 a Judecătoriei Marghita în sensul de a se trece în dispozitivul hotărârii, menţiunea: Obligă pârâtele la plata sumei de 20.000.000 lei, cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, menţionându-se că, această încheiere face corp comun cu hotărârea a cărei îndreptare s-a dispus.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, au declarat apel S.N.T.G.N.T. SA, sucursala T.G.N.M. şi T.G.N.R.C., solicitând admiterea apelurilor, desfiinţarea încheierii atacate şi rejudecând să fie menţinută în întregime sentinţa civilă nr. 853 din 22 octombrie 2004.
Prin Decizia civilă nr. 37/ C din 29 martie 2005, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a admis ca fondate apelurile, a anulat încheierea şi rejudecând a admis cererea formulată, dispunând completarea sentinţei nr. 853/2004 a Judecătoriei Marghita, în sensul de a se trece în dispozitivul hotărârii menţiunea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 20.000.000 lei către reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a avut în vedere, pe de o parte, art. 2812 pct. 2 C. proc. civ. constatând că reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor şi la plata cheltuielilor de judecată dar instanţa a omis să se pronunţe, cât şi dispoziţiile art. 274 şi urm. C. proc. civ. şi actele depuse în dovada acestora.
Totodată, a înlăturat apărările pârâtelor potrivit cărora acestea au recunoscut pretenţiile reclamantei, fapt nedovedit încât nu erau incidente dispoziţiile art. 275 C. proc. civ. dar nici dispoziţiile art. 274 pct. 2 C. proc. civ., cererea de reducere a cuantumului onorariului de avocat nefiind justificată, faţă de actele dosarului din care rezultă că activitatea avocatului a fost complexă.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâtele invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susţinând că hotărârea este sumar motivată, ceea ce echivalează cu o nemotivare.
Astfel, instanţa de apel a reţinut că prestaţia avocatului s-a întins pe o perioadă îndelungată de timp, iar instanţele ce au soluţionat cererea au fost situate pe raza jurisdicţională a trei judeţe fără a constata, în acelaşi timp, aşa cum s-a invocat că aceasta s-a datorat culpei avocatului care a sesizat o instanţă necompetentă teritorial, iar onorariul a fost stabilit anterior sesizării instanţei, ceea ce demonstrează că nu acesta a fost criteriul determinant.
Totodată, onorariul trebuie stabilit, în conformitate cu art. 274 alin. (3) C. proc. civ. şi în raport de valoarea pricinii în cauză fiind vorba de o acţiune în constatare nu numai în raport de durata procesului.
Recursurile sunt nefondate.
Din economia dispoziţiilor legale în materie dar şi a art. 261 C. proc. civ., rezultă că hotărârea instanţei asupra cheltuielilor de judecată trebuie motivată, în fapt şi în drept, cum motivat trebuie să se pronunţe aceasta asupra oricărei cereri incidentale sau accesorii.
Analizând hotărârea instanţei de apel, sub aspectul motivării capătului de cerere în plata cheltuielilor de judecată se constată că instanţa de apel a arătat motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea, examinând apărările şi pronunţându-se asupra lor fără ca prin aceasta să fie obligată să răspundă şi la argumentele pe care părţile le-au invocat în susţinerea mijloacelor de apărare.
Aşa fiind, soluţia instanţei de apel este la adăpost de criticile invocate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., încât în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile vor fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele S.N.T.G.N.T. SA Mediaş, sucursala T.G.N.R.C. şi S.N.T.G.N.T. SA, sucursala T.G.N.M., împotriva deciziei nr. 37 din 29 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 132/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1263/2006. Comercial → |
|---|
