ICCJ. Decizia nr. 1263/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1263/2006
Dosar nr. 782/1/2000
Dosar vechi nr. 5062/2000
Şedinţa publică din 30 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 639 din 17 septembrie 1999, Tribunalul Brăila a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC C.B.I.E. SRL Brăila în contradictoriu cu pârâţii SC P. SA Focşani în calitate de debitoare şi F.M. şi D.I. în calitate de fidejusori, a admis cererea reconvenţională a pârâtei debitoare şi a constatat nul contractul de vânzare cumpărare din 2 septembrie 1998.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, între părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 2 septembrie 1998, reclamanta în calitate de vânzător, pârâta SC P. SA în calitate de cumpărător, pârâţii persoane fizice în calitate de fidejusori, însă acesta a fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor art. 948 pct. 2 C. civ. în sensul că semnarea convenţiei de către cumpărătoare nu a fost făcută de către reprezentantul legal al societăţii, S.N. singurul în măsură să angajeze răspunderea faţă de terţi. Cum obligaţia principală nu este validă, nici fidejusiunea nu poate exista potrivit art. 1653 C. civ.
Acţiunea reclamantei a fost admisă în parte, în sensul că au fost acordate cheltuieli de judecată în cuantum de 4.729.800 lei, reţinându-se că pârâta este în culpă, fiind pusă în întârziere prin notificare.
Împotriva sentinţei de fond au declarat apel reclamanta SC C.B.I.E. SRL Brăila şi pârâta SC P. SA Focşani.
Prin Decizia nr. 154/ A din 2 martie 2000, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi contencios administrativ a anulat ca nemotivat apelul pârâtei SC P. SA Focşani, a admis apelul reclamantei, a schimbat sentinţa atacată şi, în rejudecare, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a respins ca nefondată cererea reconvenţională.
Prin aceeaşi decizie, pârâta SC P. SA Focşani a fost obligată la plata sumei de 887.802.505 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, în solidar cu fidejusorii F.M. şi D.I. Pârâţii au fost obligaţi în solidar şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 21.638.458 lei în prima instanţă şi suma de 11.046.533 lei efectuate în apel.
Instanţa de apel a reţinut cu privire la apelul pârâtei SC P. SA Focşani că acesta nu a fost motivat în termenul prevăzut de art. 2881 C. proc. civ. modificat prin OG nr. 14/1998, respectiv în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii.
Cu privire la apelul reclamantei SC C.B.I.E. SRL Brăila, instanţa de apel a analizat criticile aduse sentinţei ce vizau greşita apreciere a probelor administrate şi greşita stabilire a situaţiei de fapt, şi a reţinut că, pretenţiile reclamantei în sumă de 1.343.349.787 lei decurg din contractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanta şi societatea pârâtă, contractul fiind semnat în calitate de fidejusori de către directorul economic al societăţii pârâte F.M. şi directorul tehnic al aceleiaşi societăţi D.I.
Se reţine că, prin plăţile deja efectuate în virtutea contractului şi faţă de compensările ce au avut loc între societatea reclamantă şi societatea pârâtă, s-a făcut dovada validităţii convenţiei.
Instanţa de apel a apreciat că cei doi fidejusori aveau abilitatea de a semna contractele comerciale ale societăţii, semnăturile acestora însoţind şi ordinele de plată necontestate de către pârâtă.
Cum obligaţia principală din contract s-a constatat a fi validă, instanţa de apel apreciază ca nefondată cererea reconvenţională, actul încheiat de cei doi fidejusori fiind valid, iar aceştia sunt răspunzători, contractul fiind astfel opozabil pârâtei.
Constatând că pârâta a achitat parte din debitul pretins, s-a reţinut că, potrivit facturilor fiscale, aceasta urmează să achite diferenţa de 887.802.505 lei cu titlu de penalităţi de întârziere.
Împotriva deciziei din apel au declarat recurs pârâta SC P. SA Focşani şi pârâţii persoane fizice D.I. şi F.M.
Recursul pârâtului D.I. nu a fost motivat, urmând ca instanţa să-l constate nul, potrivit dispoziţiilor art. 3021 C. proc. civ.
Recursul pârâtei F.M. şi al SC P. SA Focşani.
Recurenţii invocă motive de nelegalitate şi netemeinicie prevăzut de art. 8, 9, 10 şi 11 C. proc. civ., în temeiul cărora solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi menţinerea hotărârilor de fond.
În dezvoltarea criticilor aduse, recurenţii susţin că, instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu încălcarea dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din decretul nr. 31/1954, aducând totodată o interpretare greşită dispoziţiilor art. 948 pct. 2 din C. civ.
Astfel, se susţine că în mod greşit s-a apreciat cu privire la validitatea convenţiei dintre părţi, în condiţiile în care aceasta nu a fost semnată de reprezentantul legal al societăţii, semnăturile celor doi directori neputând angaja societatea în relaţiile cu terţii.
Mai mult, chiar şi S.N. în calitate de director general şi preşedinte al consiliului de administraţie poate reprezenta societatea în relaţiile cu terţii în limitele conferite de mandatul adunării generale a acţionarilor, potrivit art. 18 din statutul societăţii.
În mod greşit instanţa de apel a apreciat că primirea produselor şi plata preţului ar reprezenta o achiesare la prevederile contractului cu toate clauzele sale.
În opinia recurenţilor, contractul este nul faţă de lipsa calităţii de reprezentant al semnatarilor acestora, iar cum obligaţia principală este nulă, nu subzistă nici obligaţia asumată de fidejusori.
Cu privire la recursul declarat de pârâta SC P. SA Focşani, în acest ciclu procesual prin lichidator judiciar SC C. SRL Focşani, se constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.
Prin Decizia atacată, instanţa a anulat apelul pârâtei ca nemotivat făcând aplicarea dispoziţiilor art. 2821 C. proc. civ. în vigoare la acea dată.
Din dezvoltarea motivelor de recurs, se constată că recurenta nu invocă nici o critică de nelegalitate a deciziei pronunţate, faţă de soluţia privind anularea apelului său, astfel încât instanţa nu poate analiza criticile ce vizează fondul cauzei, mai ales că acestea privesc netemeinicia soluţiei pronunţate ca urmare a admiterii apelului reclamantei.
Spre deosebire de calea devolutivă a apelului, în recurs ca şi cale de reformare a unei hotărâri, nu pot fi avute în vedere decât aspectele de nelegalitate a deciziei atacate, iar în situaţia dată, susţinerile recurentei nu au fost supuse controlului judiciar în apel.
Aşadar, cum recurenta nu indică modul concret în care instanţa de apel a încălcat sau greşit a interpretat legea în pronunţarea soluţiei, iar din dezvoltarea criticilor nu reies motive de ordine publică ce ar urma să fie puse în discuţia părţilor, se constată că recursul astfel formulat, este nefondat.
În strânsă legătură cu considerentele arătate şi recursul declarat de garanta F.M., este nefondat, având în vedere că această parte nu a declarat apel în cauză.
Provocarea controlului judiciar al unei hotărâri este condiţionată de exercitarea căilor de atac în condiţiile legii, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ. ce instituie obligaţia părţilor de a îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege.
În speţă, recurenta nu a exercitat calea de atac a apelului pentru a putea provoca un control judiciar al deciziei pronunţate în apel, recursul fiind declarat de către această parte omisso medio.
Ori, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor.
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâtul garant D.I., acesta se constată a fi nul pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3021 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Ori, în speţă, potrivit înscrisului aflat la dosarul de recurs ce conţine simpla declaraţie de recurs formulată de pârâtul D.I., potrivit aliniatului ultim, se menţionează că motivele de recurs vor fi formulate în scris printr-un memoriu separat, însă până la data închiderii dezbaterilor, recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie.
Constatând că recursul nu a fost motivat şi că nu sunt motive de ordine publică ce ar urma să fie puse în discuţia părţilor, instanţa urmează a constata nul recursul declarat de garantul D.I., potrivit dispoziţiilor art. 3021 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta SC P. SA Focşani prin lichidator SC C. SRL Brăila şi al garantei F.M. şi va constata nul recursul garantului D.I., potrivit dispoziţiilor art. 3021 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SA prin lichidator SC C. SRL împotriva deciziei nr. 154/ A din 2 martie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Respinge ca nefondat recursul declarat de garantul F.M. împotriva aceleiaşi decizii.
Constată nul recursul declarat de garantul D.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 129/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 125/2006. Comercial → |
|---|
