ICCJ. Decizia nr. 1247/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1247/2006
Dosar nou nr. 13184/1/2005
Dosar vechi nr. 3201/2005
Şedinţa publică din 29 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa (încheierea) nr. 171/ C pronunţată la Tribunalul Sibiu în dosar nr. 5825/2004 a fost respinsă acţiunea comercială formulată de reclamanta S.I.F. T. SA în contradictoriu cu pârâta SC C.C. SA pentru anularea parţială a hotărârii A.G.E.A. din 13 octombrie 2004 a societăţii pârâte şi obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 6.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această încheiere Tribunalul a reţinut că prin hotărârea A.G.E.A. din 1 mai 2004 s-a hotărât transformarea societăţii pârâte din societate deschisă într-una închisă, iar conform art. 122 din Legea nr. 31/1990 abilitatea de a stabili data de referinţă pentru acţionari o are administratorul unic sau consiliul de administraţie, data stabilită 7 septembrie 2004 raportată la data A.G.A. din 31 octombrie 2004 fiind circumscrisă termenului imperativ menţionat.
S-a apreciat că reclamanta este un terţ faţă de actul juridic, care are doar o unică cale de atac, a opoziţiei potrivit art. 61 din Legea nr. 31/1990.
Pretinsele încălcări invocate de reclamantă se referă la norme care protejează un interes privat, astfel că sancţiunea ce ar putea interveni nu este nulitatea absolută.
Prin urmare s-a apreciat de tribunal că reclamanta nu are calitatea de acţionar şi implicit de a invoca nulităţi relative.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta S.I.F. T. SA solicitând schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii ca temeinică şi legală a acţiunii în anularea hotărârii A.G.E.A. din 13 octombrie 2004 în partea privitoare la majorarea capitalului social cu aport în numerar formulată de societate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia nr. 102 din 6 mai 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, a respins ca nefondat apelul reclamantei S.I.F. T. SA Braşov.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamata solicitând admiterea lui şi modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii acţiunii sale în anularea hotărârii A.G.E.A. din 13 octombrie 2004.
În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta invocă, în sinteză, următoarele argumente:
1. Instanţa de apel a încălcat dispoziţiile legale, fără a se preciza care, când a reţinut că reclamanta nu are calitate procesuală activă pentru promovarea prezentei acţiuni în anulare. Aceasta deoarece reclamanta a succedat în drepturile vechiului acţionar A.V.A.S., iar stabilirea calităţii de terţ se analizează la data introducerii cererii de chemare în judecată şi nu la data convocării adunării generale. Dar, în subsidiar, chiar dacă reclamanta ar fi un terţ, se încadrează în prevederile art. 131 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 şi are dreptul la acţiune în anulare deoarece în cererea introductivă a invocat motive vizând încălcarea unor norme de ordine publică, sancţionată cu nulitatea absolută.
2. Greşit instanţa de apel, fără observarea dispoziţiilor legale, nu se precizează nici de această dată care dispoziţii, a reţinut că reclamanta era îndreptăţită să exercite numai calea de atac a opoziţiei reglementată de art. 61 şi art. 62 din Legea nr. 31/1990, deoarece reclamanta întrunea calitatea de acţionar atât la data A.G.E.A. cât şi la data introducerii cererii de chemare în judecată.
3. Instanţa de apel, cu încălcarea prevederilor legale, a reţinut că intimata este societate închisă întrucât hotărârea A.G.E.A. a fost menţionată la registrul comerţului doar la 11 august 2004 şi deci sunt aplicabile prevederile Legii nr. 297/2004. Iar Decizia C.N.V.M. de retragere a societăţii de la tranzacţionare prevede data de 28 septembrie 2004.
4. Greşit reţine instanţa de apel că data de referinţă pentru convocarea A.G.E.A. este stabilită de consiliul de administraţie în conformitate cu art. 122 din Legea nr. 31/1990 deşi intimata – pârâtă trebuia să respecte şi legislaţia specială aplicabilă societăţilor deschise, categorie din care făcea parte şi pârâta la data publicării convocatorului.
5. Greşit se reţine şi că reclamanta ar fi invocat numai nulităţi relative în condiţiile în care ea a invocat şi unele cazuri de nulitate absolută vizând excluderea acţionarilor care aveau dreptul să voteze, lipsa unui secretar de şedinţă, lipsa consemnării în procesul – verbal a acordării unui termen de 30 de zile pentru exercitarea dreptului de preferinţă.
Examinarea motivelor invocate duce la concluzia că între ele există o strânsă legătură, având ca element comun şi punct de plecare împrejurarea dacă şi când societatea pârâtă a devenit societate de tip închis şi drept urmare, aceste motive vor fi analizate împreună.
Instanţele au reţinut în mod legal caracterul de societate pe acţiuni închisă a societăţii pârâte la data publicării convocatorului pentru A.G.E.A. din 13 octombrie 2004 şi deci şi la data de referinţă şi la cea a ţinerii acestei adunări generale.
Astfel adunarea generală care a hotărât transformarea societăţii intimate în societate pe acţiuni închisă a avut loc la 31 aprilie 2004 sub imperiul prevederilor OUG nr. 28/2002, prevederi care se aplică şi hotărârii adoptate cu această ocazie. Hotărârea A.G.E.A. a fost notificată, conform art. 136 din OUG nr. 28/2002 C.N.V.M. la 1 iulie 2004, publicată în M. Of. nr. 1902 la 28 iunie 2004, iar prin avizul din 6 iulie 2004 C.N.V.M. confirmă că intimata „îndeplineşte condiţiile prevăzute de OUG nr. 28/2002 pentru a putea fi declarată societate de tip închis" iar prin încheierea din 11 august 2004 a judecătorului delegat la registrul comerţului s-a dispus, irevocabil, transformarea formei juridice a societăţii intimate în societate de tip închis.
Mai mult, Instrucţiunea nr. 4/2004 a C.N.V.M. prevede în art. 32 că, prin excepţie de la prevederile art. 31 societăţile ale căror acţiuni sunt tranzacţionate la bursă vor putea fi declarate societăţi de tip închis şi retrase de la tranzacţionare „dacă, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 297/2004 A.G.E.A. a hotărât declararea ca societate de tip închis, cu respectarea prevederilor art. 136 alin. (1) din OUG nr. 28/2002, aprobată şi modificată prin Legea nr. 525/2002".
Reţinând, în mod corect, la data convocării A.G.E.A. pentru majorarea capitalului social, caracterul de societate pe acţiuni de tip închis societăţii intimate, instanţele au apreciat, în mod firesc, că sunt aplicabile normele legale privind o astfel de societate.
Ca atare îşi au aplicabilitate prevederile art. 122 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora abilitarea exclusivă de a stabili data de referinţă pentru acţionari o are administratorul unic sau consiliul de administraţie, în termen de maxim 60 de zile înainte de data stabilită pentru A.G.A., iar în acest context data de 7 septembrie 2004 raportată la data adunării generale (13 octombrie 2004) este corect stabilită. Drept urmare acţionar recunoscut de lege şi participant legal la respectiva adunare generală era A.V.A.S. şi nu reclamanta, care, în raport de situaţia acţionarului participant la A.G.E.A. din 13 octombrie 2004, este un terţ.
În consecinţă, instanţele au apreciat corect că reclamanta, terţ la data adoptării hotărârii A.G.A. şi care trebuie avută în vedere nu avea deschisă calea cererii în anularea hotărârii A.G.E.A. ci trebuia să urmeze calea reglementată de art. 61 din Legea nr. 31/1990, respectiv cea a opoziţiei.
În ceea ce priveşte invocarea de către reclamanta – recurentă a unor motive care ar viza nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. este de reţinut în primul rând că reclamanta a solicitat anularea parţială a hotărârii şi nu constatarea nulităţii absolute a acesteia, care, în raport de motivele invocate, ar fi vizat întreaga hotărâre. În acest context instanţele nu puteau ignora, în virtutea principiului disponibilităţii, voinţa reclamantei – recurente.
Pe de altă parte, instanţele au reţinut corect că motivele invocate de reclamantă ca având drept consecinţă nulitatea absolută a hotărârii nu sunt de natură a ocroti un interes social general ci un interes particular şi deci ar avea drept consecinţă nulităţi relative, care pot fi însă invocate doar de acţionarul prejudiciat şi nu de un terţ cum este reclamanta în raport cu hotărârea A.G.E.A. atacată.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat iar în temeiul art. 274 C. proc. civ. să oblige pe recurentă să-i plătească intimatei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorarul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA, împotriva deciziei nr. 102 din 6 mai 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă recurenta să plătească intimatei SC C.C. SA Mediaş suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1248/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1244/2006. Comercial → |
|---|
